DECIZIE nr. 193 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, art. 183 şi art. 244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi 244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Radu Constantin şi Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/2005 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Emil Balaure, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece se află în imposibilitate de a se prezenta.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, arătând că lipsa autorului excepţiei nu impietează asupra soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.962/2005, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi 244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedură civilă a fost ridicată de Radu Constantin, iar excepţia de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi 244 din Codul de procedură civilă şi art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 a fost ridicată de Emil Balaure.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu permite recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. De asemenea, se arată că art. 31 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece potrivit acestui text judecarea cererilor de recuzare nu se desfăşoară în şedinţă publică şi se poate face cu lipsa de citare a părţilor. Dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece prevede că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul. De asemenea, se arată că şi dispoziţiile art. 57, art. 183 şi art. 244 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004, se arată că acestea sunt neconstituţionale deoarece permit magistraţilor să comită abuzuri şi să dea soluţii nedrepte. Prin faptul că exercitarea dreptului de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, se permite magistraţilor să pronunţe hotărâri judecătoreşti cu încălcări grave ale legii, fără ca acestea să fie casate nici măcar după constatarea vinovăţiei magistraţilor respectivi.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996 se arată că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi 244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă: "(…) Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";– Art. 31 din Codul de procedură civilă: "(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.(2) Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. … (3) În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură."; … – Art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă: "(2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.";– Art. 57 din Codul de procedură civilă: "(1) Oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.(2) Cererea făcută de pârât se depune odată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. … (3) Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe. … (4) Cererea va fi motivată şi se va comunică atât celui chemat, cât şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar."; … – Art. 183 din Codul de procedură civilă: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";– Art. 244 din Codul de procedură civilă: "(1) Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."; … – Art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: ” Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.”;– Art. 97 din Legea nr. 303/2004: „(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac."; … – Art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996: „Acţiunea este scutită de taxă de timbru.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privitoare la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 280 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 5 mai 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare la chemarea în judecată a altor persoane, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceeaşi dispoziţie constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a respins o excepţie prin care se susţinea, ca şi în prezenta cauză, încălcarea principiului egalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire. Prin decizia respectivă, Curtea a respins excepţia ca nefondată, iar în considerentele deciziei s-a precizat că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare […]. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice”. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, art. 183 şi art. 244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Radu Constantin şi Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/2005 al Tribunalului Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește