DECIZIE nr. 193 din 12 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ion Georgeta în Dosarul nr. 1.010/312/2007 al Tribunalului Ialomiţa.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus o cerere de amânare, motivată de faptul că pe data de 12 februarie 2009 are termen de judecată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, iar Curtea respinge cererea de amânare a cauzei.Pe fondul cauzei, Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele legale contestate sunt criticate sub aspectul interpretării şi aplicării lor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.010/312/2007, Tribunalul Ialomiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ion Georgeta într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins contestaţia la executare formulată de aceasta ca tardiv introdusă.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate nu specifică dacă actul administrativ fiscal se comunică la domiciliul "stabil" al contribuabilului sau la adresa imobilului supus impozitării.Tribunalul Ialomiţa apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că modalităţile de comunicare a actului fiscal asigură celui în cauză accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispoziţiile art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. În realitate, critica autorului excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, vizează dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe şi care are următorul cuprins:"(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; … b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; … c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia; … d) prin publicitate." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi Decizia nr. 87/1993 a Curţii Supreme de Justiţie şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Ignaccolo-Zenide contra României (2000).Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Comunicarea actului administrativ fiscal se face la domiciliul fiscal al contribuabilului, domiciliu declarat de contribuabilul persoană fizică sau juridică străină la înregistrarea ca plătitor de taxe şi impozite sau există posibilitatea de a se face şi la adresa unde acesta locuieşte în mod efectiv. Mai mult, Curtea observă că, în cazul străinului, această adresă este cea de reşedinţă, consemnată ca atare în permisul de şedere eliberat de autorităţile române. În aceste condiţii, Curtea Constituţională nu poate reţine nicio contrarietate între textul criticat şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. De asemenea, Curtea reţine că cele constatate prin Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Ignaccolo-Zenide contra României (2000) nu au incidenţă în această cauză.În final, Curtea constată că normă de referinţă în exercitarea controlului de constituţionalitate nu poate fi o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti naţionale, fie ea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât nu este competentă să analizeze o pretinsă contrarietate între un text legal şi o hotărâre judecătorească.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ion Georgeta în Dosarul nr. 1.010/312/2007 al Tribunalului Ialomiţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește