DECIZIE nr. 192 din 26 mai 2002

cu privire la constituţionalitatea art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local



Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate a art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Sesizarea este semnată de 55 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat şi Partidului Naţional Liberal, şi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe.Sesizarea a fost trimisa prin Adresa nr. 51/290 din 6 iunie 2002 a Secretariatului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.437 din 6 iunie 2002, formând obiectul Dosarului nr. 256A/2002.Prin sesizare se solicită să se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, întrucât contravin prevederilor art. 76 din Constituţie.În motivarea sesizării se susţine ca textul art. 5 alin. (4) din lege nu trebuia supus medierii întrucât a fost adoptat în aceeaşi forma de ambele Camere ale Parlamentului şi, "potrivit Constituţiei, se supun medierii numai textele aflate în divergenta (nu articolele!) […]". Se mai arata ca adăugarea de către comisia de mediere a sintagmei "la propunerea primarilor acestora" este abuzivă, iar comisia de mediere şi-a depăşit prerogativele stabilite de Constituţie şi de regulamentele Parlamentului, actionand în fapt ca o a treia Camera a Parlamentului României.În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a putea inainta Curţii punctele lor de vedere.Preşedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/585 din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca adoptarea art. 5 alin. (4) din lege de către ambele Camere, în urma medierii, este o problemă de legiferare ca atribut exclusiv al Parlamentului, astfel încât sub acest aspect sesizarea este inadmisibila, întrucât Constituţia nu prevede controlul de constituţionalitate asupra legiferarii. Se mai arata ca, potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, raportul comisiei paritare se "aproba" de către comisia de mediere a celor două Camere, adică se ratifica şi se definitiveaza forma legii. În legătură cu "sintagma lt; lt;la propunerea primarilor acestora gt; gt; de la alin. (4) al art. 5 din lege", care în comisia de mediere a fost adoptată în unanimitate, se arata ca aceasta este o "completare tehnica procedurala datorată unei omisiuni", completare necesară pe fondul reglementării. Sub aspectul cvorumului de vot se arata ca "votul Camerelor a fost dat conform Constituţiei şi asupra textelor din raportul comisiei de mediere şi asupra raportului în întregul său".Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat, cu Adresa nr. 505/CP din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile contestate prezintă o legătură indisolubila cu prevederile celorlalte alineate ale art. 5, inclusiv cu norma de trimitere de la alin. (3), precum şi faptul ca textul ce face obiectul sesizării trebuie interpretat în strânsă legătură cu dispoziţiile art. 4 lit. a) din lege, potrivit cărora vânzătorii sunt consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi nu consiliul general al acestui municipiu. De asemenea, se mai arata ca era necesară corelarea prevederilor art. 5 alin. (4) cu cele ale art. 6 alin. (1) din lege, întrucât acestea din urma, în redactarea adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, stabilesc ca "prin dispoziţie a primarului se constituie o comisie pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări servicii în fiecare sector al municipiului Bucureşti". Faţa de aceste argumente se considera ca susţinerea autorilor obiectiei de neconstituţionalitate este nejustificată, întrucât ratiunea amendării art. 5 alin. (4) din lege consta în necesitatea corelării unei soluţii legislative referitoare la calitatea de vânzător a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/6.837/A.N. din 17 iunie 2002. În acest punct de vedere Guvernul apreciază ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivare se arata ca precizarea facuta de comisia de mediere la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit căruia în municipiul Bucureşti lista spaţiilor supuse vânzării se propune de către primării sectoarelor şi se aproba de către consiliul general, este o problemă de corelare legislativă, justificată de calitatea de vânzător a consiliilor locale ale sectoarelor, iar primarul este persoana care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, asa cum rezultă din art. 67 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Se mai arata ca în forma actuala textul ce face obiectul sesizării este corelat şi cu art. 6 alin. (1) din lege, conform căruia în municipiul Bucureşti, la nivel de sector, constituirea comisiilor pentru vânzarea spaţiilor comerciale se face prin dispoziţie a primarului. Asa fiind, se considera ca susţinerea autorilor sesizării, în sensul că art. 5 alin. (1) din lege a fost adoptat cu încălcarea art. 76 alin. (2) din Constituţie, este nejustificată, deoarece ratiunea amendării acestui text nu consta în existenta unei divergenţe, ci în necesitatea corelării textului cu soluţia legislativă referitoare la calitatea de vânzător a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, soluţie necontestata sub aspectul constituţionalităţii.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe asupra acestei sesizări de neconstituţionalitate.Obiectul sau îl constituie prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, prevederi potrivit cărora: "În cazul municipiului Bucureşti, lista spaţiilor supuse vânzării se aproba de către Consiliul general, pe sectoare la propunerea primarilor acestora. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 76 din Constituţie, potrivit cărora:"(1) Dacă una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere.(2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţa comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majorităţii prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2)." … Prin sesizare nu s-a susţinut neconstituţionalitatea pe fond a conţinutului art. 5 alin. (4) din legea criticata, ci doar faptul ca la acest text de lege, după adoptarea sa în aceeaşi redactare de ambele Camere ale Parlamentului, ulterior s-a operat o completare cu încălcarea unor norme constituţionale referitoare la procedura de legiferare. În consecinţa, Curtea urmează sa examineze numai constituţionalitatea extrinseca a textului de lege supus controlului, fără a se pronunţa cu privire la conţinutul acestui text, prin raportare la dispoziţiile constituţionale.Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, având de examinat respectarea procedurii constituţionale parcurse în procesul de legiferare, a reţinut ca "principiul constituţional al autonomiei regulamentare a Parlamentului, instituit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, permite şi, totodată, impune fiecărei Camere în parte, precum şi Parlamentului în ansamblul sau, reunit în şedinţa comuna a celor două Camere, sa stabilească norme proprii de organizare şi funcţionare în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor. Cu toate acestea, regulamentele parlamentare nu pot să fie contrare reglementărilor cuprinse în Constituţie, iar autoritatea legislativă nu poate adopta proceduri contrare Legii fundamentale, şi aceasta nici măcar pentru un caz singular şi special" (a se vedea Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).Dispoziţiile Constituţiei referitoare la procedura de adoptare a legilor sunt de stricta interpretare, iar Camerele Parlamentului pot elabora norme proprii pentru aplicarea acestor dispoziţii, norme care nu pot avea un înţeles contrar prevederilor constituţionale şi nici nu pot fi aplicate cu încălcarea acestora. Curtea retine deci ca orice lege sau dispoziţie dintr-o lege adoptată cu nesocotirea sau cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale privitoare la procedura de legiferare este neconstitutionala, chiar dacă în conţinutul şi în înţelesul sau textul de lege respectiv ar fi în deplin acord cu Constituţia.Art. 76 alin. (1) din Constituţie prevede că iniţierea şi desfăşurarea procedurii de mediere au loc în cazul în care "una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera". Aceste prevederi constituţionale au fost în mod corespunzător preluate în art. 126 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, respectiv în art. 137 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001.Curtea constata ca aplicarea acestor dispoziţii constituţionale şi regulamentare, în cazul examinat, s-a făcut cu încălcarea normei constituţionale cuprinse în art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală.Raportul comisiei de mediere trebuie să se refere exclusiv la textele proiectului de lege adoptate într-o redactare diferita de cele două Camere ale Parlamentului. În acest caz obiectul de activitate al comisiei de mediere l-a constituit discutarea textelor aflate în divergenta şi adoptarea unuia sau a altuia dintre textele respective ori a unei redactari noi, pentru a fi propuse Camerelor spre aprobare. Comisia de mediere nu îşi poate extinde activitatea asupra unor texte între care nu exista divergenţe, fiind adoptate de către ambele Camere ale Parlamentului într-o redactare identică.În aceasta lumina Curtea constata ca textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, a fost adoptat într-o redactare identică de ambele Camere ale Parlamentului şi, ca atare, nu putea constitui obiect de examinare din partea comisiei de mediere. Întrucât comisia de mediere a examinat şi a modificat textul art. 5 alin. (4) din legea criticata cu încălcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, a fost neconstitutionala şi sesizarea Camerelor Parlamentului pentru aprobarea acestei modificări, precum şi adoptarea de către Parlament a textului modificat.Pentru aceste motive Curtea urmează să constate ca adăugarea la textul art. 5 alin. (4) din legea supusă controlului a sintagmei "…la propunerea primarilor acestora" este neconstitutionala.Faţa de considerentele expuse în cele de mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi (2), ale art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 2 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constata ca adăugarea la textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, a sintagmei "…la propunerea primarilor acestora" este neconstitutionala.Decizia se comunică Preşedintelui României, precum şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute la art. 145 alin. (1) din Constituţie.Definitivă şi obligatorie.Dezbaterea a avut loc la data de 26 iunie 2002 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește