DECIZIE nr. 192 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Oprişan în Dosarul nr. 14.541/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 14.541/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) şi alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Oprişan într-un proces având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 36 alin. (5) coroborate cu cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol din Legea nr. 18/1991 încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi şi ale garantării şi ocrotirii proprietăţii private, deoarece „actualilor proprietari ai locuinţelor construite pe terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, li se constituie un drept de proprietate asupra acestor terenuri, în timp ce foştii proprietari ai locuinţelor (şi ei titulari ai unui drept real de folosinţă asupra terenului), demolate ca urmare a unor decrete de expropriere, nu pot beneficia de prevederile acestei legi, întrucât nu mai au folosinţa terenului aferent casei de locuit”. În opinia autorului excepţiei, această discriminare este şi mai evidentă atât timp cât foştii proprietari ai locuinţelor demolate au fost expropriaţi fără nicio despăgubire pentru dreptul de folosinţă a terenului, astfel că aceşti proprietari (în speţă şi autorul excepţiei) nu au dreptul la despăgubiri. De asemenea, consideră că cele două texte de lege criticate sunt neconstituţionale şi în raport de alte acte normative, cum ar fi, de exemplu, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care reglementează dreptul la despăgubiri şi pentru titularii celorlalte drepturi reale (uz, uzufruct, abitaţie, superficie, servitute).Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, arătând că modul de reglementare şi sfera persoanelor îndreptăţite la constituirea dreptului de proprietate este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului statului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor săvârşite în trecut cu privire la proprietate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că prevederile de lege criticate nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât situaţia foştilor proprietari ai terenurilor din intravilan neafectate de lucrări de investiţii este diferită de cea a foştilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan, care au fost atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora. În ce priveşte încălcarea art. 44 din Constituţie, arată că această critică nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi că, de fapt, invocarea excepţiei a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei, îl constituie prevederile art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 36 alin. (3) şi alin. (5): "(3) Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.[…](5) Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.” … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) – Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) – Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 44 alin. (1)-(3) – Dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că cele două texte de lege criticate reglementează constituirea şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în condiţiile Legii nr. 18/1991, având în vedere două ipoteze. Astfel, potrivit alin (3) al art. 36 din Legea nr. 18/1991, proprietarului actual al locuinţei construite pe terenul atribuit în folosinţă pe durata construcţiei, în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului, i se constituie un drept de proprietate asupra acestui teren, iar potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere, fiind vorba, astfel de reconstituirea dreptului de proprietate.Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, întrucât condiţionează constituirea dreptului de proprietate doar de existenţa construcţiilor aparţinând titularului dreptului de folosinţă a terenului.Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate.În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că înfrângerea principiului egalităţii intervine atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale, fără a exista o motivare obiectivă şi raţională. Or, în speţă situaţia foştilor proprietari ai terenurilor din intravilan neafectate de lucrări de investiţii este diferită de cea a foştilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan care au fost atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora.Nici susţinerea potrivit căreia aceste prevederi ar contraveni principiului constituţional al ocrotirii şi garantării proprietăţii nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.De altfel, analizând actele aflate în dosarele instanţei de judecată, Curtea reţine că autorul excepţiei, în calitate de reclamant, a chemat în judecată Prefectura Municipiului Bucureşti pentru a emite un nou titlu de proprietate, întrucât cel emis de această autoritate priveşte o suprafaţă mai mică decât cea pe care acesta pretinde că ar avea dreptul.Aceste aspecte, însă, nu privesc neconstituţionalitatea textelor criticate, ci probleme de interpretare şi aplicare a legii, care, potrivit jurisprudenţei Curţii, excedează contenciosului constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată.Şi, în fine, cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a prevederilor atacate la prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, potrivit susţinerii sale, reglementează dreptul la despăgubiri şi pentru titularii celorlalte drepturi reale (uz, uzufruct, abitaţie, superficie, servitute), Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) coroborat cu alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Oprişan în Dosarul nr. 14.541/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește