DECIZIE nr. 191 din 13 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valerica Ienscu, Bogdan Ienscu, Mirela Oancea şi Andrei Oancea în Dosarul nr. 2.082/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal este prezent Ioan Cotin Negrescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea prezenta lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, ca inadmisibila, întrucât în motivarea excepţiei autorii acesteia au solicitat Curţii să se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, fapt ce excede competentei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.082/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valerica Ienscu, Bogdan Ienscu, Mirela Oancea şi Andrei Oancea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 sunt contrare prevederilor art. 33 alin. (1) şi (2), precum şi art. 45 din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii nu se referă la situaţiile când printre chiriaşi sunt şi copii sau tineri.De asemenea, se mai susţine ca dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 33 din Legea fundamentală, prin aceea că nu conţin precizările necesare care să garanteze chiriaşilor condiţii corespunzătoare de locuit în cazul schimbului de locuinţe.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, ci, dimpotriva, acestea constituie o reflectare a grijii legiuitorului pentru aplicarea şi asigurarea unei protecţii sociale corespunzătoare. În concluzie, se considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale. De asemenea, se considera ca, prin formularea excepţiei, autorii acesteia au solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, fapt care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, al căror conţinut este următorul:– Art. 15 alin. (1) şi (2):"(1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriaşului i se pune la dispoziţie o alta locuinta corespunzătoare, acesta este obligat sa elibereze de îndată locuinta ocupată.(2) Neincheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut la art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, cauzată de neintelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretenţia acestuia de restrangere a suprafeţei locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeaşi ordonanţa, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract.” … Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorii excepţiei solicita de fapt extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul adaugarii în cuprinsul acesteia a măsurilor care trebuiau luate în cazul în care printre chiriaşi se găsesc copii şi tineri. Or, asa după cum Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 58 din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.Sub acest aspect jurisprudenta Curţii Constituţionale este constanta, statornicind limite ale competentei acesteia, cum ar fi: "Curtea nu poate da o alta formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate" (Decizia nr. 1 din 30 iunie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992), "ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996) şi "nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).Soluţiile Curţii se întemeiază pe dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Faţa de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valerica Ienscu, Bogdan Ienscu, Mirela Oancea şi Andrei Oancea în Dosarul nr. 2.082/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește