DECIZIE nr. 190 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan David în Dosarul nr. 4.252/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.194 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Szilvassy Ecaterina Irina şi Szilvassy Gheorghe Adalbert în Dosarul nr. 1.025/97/2006 (2.838/2006) al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.194 D/2006 la Dosarul nr. 2.004 D/2006, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat a fost adoptat ţinându-se cont de situaţia concretă a bunurilor, fără a se institui un tratament juridic diferenţiat persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 28 iulie 2006 şi din 18 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 4.252/2006 şi nr. 1.025/97/2006 (2.838/2006), Tribunalul Timiş – Secţia civilă şi Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Ioan David, Szilvassy Ecaterina Irina şi Szilvassy Gheorghe Adalbert în cauze având ca obiect contestaţii împotriva dispoziţiilor emise de primari prin care au fost respinse, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cererile de acordare a despăgubirilor pentru bunurile confiscate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că prin textul de lege criticat sunt exceptaţi de la acordarea despăgubirilor cetăţenii îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul care au fost înlocuite, casate sau distruse. Se creează astfel o discriminare a acestora în raport cu cealaltă categorie de cetăţeni, ale căror utilaje şi instalaţii preluate odată cu imobilul nu au fost înlocuite, casate sau distruse.Tribunalul Timiş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracter discriminatoriu, „înlăturând cetăţenii ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de la măsurile reparatorii în cazul în care aceste bunuri au fost înlocuite, casate sau distruse”.Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "legiuitorul român nu a prevăzut forma de restituire a instalaţiilor şi utilajelor devenite imobile prin încorporare, prin echivalent, de aceea a stipulat în mod expres condiţia ca acestea să nu fie înlocuite, casate sau distruse".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul a ţinut seama la adoptarea textului de lege criticat de situaţiile practice care nu pot fi rezolvate prin acordarea unor sume de bani în echivalent, deoarece prin scurgerea unei perioade îndelungate de timp valoarea bunurilor utilaje şi instalaţii, imobile prin încorporare, nu mai poate fi determinată de vreme ce acestea nu mai există.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conţinut: „Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.”Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, precum şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44, s-a pronunţat prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, şi prin Decizia nr. 668 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006.Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:Legiuitorul este liber să opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsuri reparatorii, precum şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflate în situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretă a bunurilor preluate.Totodată, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.Aşa fiind, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan David în Dosarul nr. 4.252/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă şi de Szilvassy Ecaterina Irina şi Szilvassy Gheorghe Adalbert în Dosarul nr. 1.025/97/2006 (2.838/2006) al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește