DECIZIE nr. 190 din 13 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Hunedoara în Dosarul nr. 71/2002 al Curţii de Conturi – Colegiul jurisdicţional Hunedoara.La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, răspunde Demis Marius Sparios. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei arata ca instanţele Curţii de Conturi sunt instanţe judecătoreşti şi solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat contravine art. 119 şi 120 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 71/2002, Colegiul Jurisdicţional Hunedoara al Curţii de Conturi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Hunedoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 119 şi ale art. 120 alin. (1). În acest sens arata ca se aduce atingere principiului constituţional al autonomiei locale, întrucât plafonarea nivelului cheltuielilor lunare pentru telefoane ar trebui aprobată prin hotărâre de către consiliul local care are competenţa exclusiva a aprobării bugetului local.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia este inadmisibila, deoarece instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul în cauza întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 1 septembrie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 247/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002, astfel cum acestea au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 68/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31 august 2002, şi Ordonanţa Guvernului nr. 25/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:"Art. 7. – (1) Cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10% pentru toate autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, comparativ cu media anuală a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001. Cheltuielile privind convorbirile telefonice vor putea fi majorate în raport cu evoluţia indicelui inflaţiei.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 1 alin. (3), Ministerului Afacerilor Externe şi misiunilor diplomatice ale României, Ministerului Administraţiei Publice, Agenţiei Naţionale de Presa ROMPRES, Centrului Naţional pentru Programul de Formare Profesională lt; lt;Leonardo da Vinci gt; gt; şi Agenţiei Naţionale lt; lt;Socrates gt; gt;." … În susţinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul excepţiei invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– "Art. 119. – Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.";– Art. 120 alin. (1): "Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii."Examinând excepţia, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, deoarece, în temeiul dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea legală a acesteia se poate dispune printr-o încheiere doar de instanţa judecătorească în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.Faptul ca instanţele Curţii de Conturi nu sunt instanţe judecătoreşti rezultă din prevederile constituţionale ale art. 139, care nu fac parte din cap. VI din Constituţie, intitulat "Autoritatea judecătorească".De altfel, referitor la problema investirii sale, Curtea Constituţională, prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a statuat ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, excepţiile privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor se pot ridica numai în faţa instanţelor judecătoreşti stabilite de Legea nr. 92/1992 şi de Legea nr. 54/1993, în baza art. 125 alin. (1) din Constituţie.Deoarece faţă de poziţia adoptată de Plenul Curţii Constituţionale prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995 nu au intervenit elemente noi care să justifice o eventuala schimbare a practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia de faţa să fie respinsă ca inadmisibila, Curtea Constituţională nefiind legal sesizată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată şi modificată prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Hunedoara în Dosarul nr. 71/2002 al Curţii de Conturi – Colegiul jurisdicţional Hunedoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent şef,Doina Suliman─────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește