DECIZIE Nr. 19 din 27 februarie 1996

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 70 din 8 aprilie 1996
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 69 10/07/1995
ActulREFERIRE LALEGE 64 11/10/1991 ART. 66
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorIoan Deleanu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Ambro" – S.A. Suceava împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 69 din 10 iulie 1995.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 februarie 1996, în prezenta recurentului şi a reprezentatului Ministerului Public, lipsa fiind intimaţii, care, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 27 februarie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 69 din 10 iulie 1995 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, invocată de Societatea Comercială „Ambro” – S.A. Suceava în Dosarul nr. 350/1995 al Curţii de Apel Suceava. În motivarea deciziei s-a arătat ca prevederile textului amintit nu au caracter retroactiv, astfel ca ele nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece negocierea privind drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului potrivit legii anterioare nu înseamnă nicidecum o aplicare retroactivă a legii noi.Invocand principiul tempus regit actum, pârâtul a omis ca legiuitorul a avut în vedere datorii neachitate, deci situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Aplicarea legii noi la situaţiile juridice în curs nu modifica şi nici nu stinge efectele produse sub imperiul legii anterioare.Negocierea recompensei este prevăzută de legea noua. Dacă recompensele nu ar fi actualizate prin negociere – s-a reţinut în decizia atacată – ar insemna ca, în condiţiile inflaţiei, debitorul sa beneficieze de propria sa culpa. De asemenea, dacă negocierea n-ar fi aplicabilă şi recompenselor neplătite, s-ar crea un regim discriminatoriu între inventatorii nerecompensati şi cei recompensati, ceea ce ar conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca vadit nefondata.Împotriva Deciziei nr. 69/1995 parata, Societatea Comercială „Ambro” – S.A. Suceava, a declarat recurs pentru următoarele trei motive:– cauza a fost judecata fără citarea părţilor şi a Ministerului Public, ceea ce încalcă prevederile Codului de procedura civilă;– acţiunea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibila, ca urmare a faptului ca "ciclul administrativ s-a închis prin oferta de plată şi refuzul de primire", drepturile rezultate neputând fi soluţionate prin justiţie;– trimiterea facuta de art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 la prevederile art. 61 din aceeaşi lege este neconstitutionala, întrucât se aplică retroactiv, fapt pentru care încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Primul motiv de recurs, referitor la soluţionarea excepţiei fără citarea părţilor, nu este întemeiat.Potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992: "Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte".Din aceasta dispoziţie legală se poate trage concluzia ca normele de desfăşurare a procesului civil, înscrise în Codul de procedură civilă, au în materie de contencios constituţional doar un caracter subsidiar, ele neputând fi aplicate atunci când:– printr-un text de lege se prevede altfel;– chiar dacă nu exista un text expres derogatoriu, ele nu sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, aceasta fiind cea care stabileşte compatibilitatea.Cauza de faţa a fost soluţionată potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. care sunt derogatorii de la Codul de procedură civilă. Textul menţionat prevede că "în cazul în care judecătorul desemnat ca raportor considera ca excepţia este vadit nefondata sau încalcă prevederile art. 23 alin. (3) îl va înştiinţa pe preşedinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepţia fără citarea părţilor".Rezultă ca soluţia respingerii excepţiei fără citarea părţilor, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, este condiţionată de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecată în aprecierea excepţiei, unanimitate realizată la judecata de fond.Cat priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat, deoarece nu evoca o problemă de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale.Dacă soluţia pronunţată de instanţele ordinare nu este legală sau temeinica, partea are la dispoziţie căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, iar nu excepţia de neconstituţionalitate.Referitor la al treilea motiv de recurs este de menţionat ca, în realitate, se reitereaza susţinerile făcute în faţa instanţei de fond, în sensul că dispoziţiile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 se aplică retroactiv, fapt care încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Nici acest motiv de recurs nu este fondat, întrucât, astfel cum s-a reţinut prin decizia atacată, negocierea reglementată de art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 porneşte de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, stabilite potrivit legii anterioare. Soluţia din noua lege nu are un caracter retroactiv. Inventatorul nerecompensat este titularul unei creanţe pe care noua reglementare nu face decât sa o recunoască.Dimpotriva, dacă noua lege nu ar fi recunoscut-o ca atare, ea ar fi avut un caracter retroactiv.Pe de altă parte, posibilitatea negocierii acestei creanţe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislaţiei anterioare, nu are nici ea un caracter retroactiv.Recurentul a invocat, astfel cum a făcut şi în faţa completului de judecată principiul tempus regit actum. Referitor la acest aspect, se constată că, în mod întemeiat, în decizia atacată s-a reţinut ca se omite faptul ca ipoteza avută în vedere de legiuitor este cea a unei datorii neachitate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă, tocmai în temeiul principiului invocat. Astfel cum în mod corect s-a apreciat în Decizia nr. 69/1995, aplicarea legii noi situaţiilor juridice în curs nu are caracter retroactiv, ci, dimpotriva, exclude prin definiţie retroactivitatea, deoarece nu atinge efectele produse anterior, legea referindu-se numai la efectele acestei situaţii, posterioare intrării sale în vigoare. S-a reţinut ca posibilitatea negocierii recompensei neachitate se justifica atât prin faptul ca priveşte o obligaţie neexecutata de debitor, care, dacă nu ar fi reactualizata prin negociere, ar conduce ia aceea ca debitorul, în condiţiile inflaţiei, ar profita de propria sa culpa în detrimentul recurentilor, cat şi de faptul ca negocierea – care este unul dintre principiile de baza ale noii reglementări -, dacă nu ar fi aplicabilă şi recompenselor plătite anterior, s-ar crea o deosebire nejustificată între inventatori, cu caracter discriminatoriu faţă de cei nerecompensati, contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele arătate, recursul formulat împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 69 din 10 iulie 1995 urmează a fi respins.Ca atare, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Ambro" – S.A. Suceava împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 69 din 10 iulie 1995.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 27 februarie 1996.PREŞEDINTE, prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x