DECIZIE nr. 19 din 20 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, excepţie ridicată de Fazekaş Schnelle Janos în Dosarul nr. 5.822/2003 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.822/2003, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de inculpatul Fazekaş Schnelle Janos în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva Sentinţei penale nr. 484 din 14 martie 2002 a Judecătoriei Oradea pentru infracţiunile de proxenetism (art. 329 din Codul penal) şi răspândire de materiale obscene (art. 325 din Codul penal).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora părţile au dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 154 alin. (1), conform cărora legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin Constituţiei. În acest sens autorul excepţiei arată că "dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece prin Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, la art. 10-14, se prevăd sancţiunile penale şi contravenţionale aplicabile în cazul încălcării legii, ceea ce determină o dublă incriminare, atât prin lege specială, cât şi prin Codul penal, şi care nu oferă un cadru procesual echitabil, neasigurând posibilitatea exercitării garanţiilor procedurale care să raporteze activitatea incriminată la o realitate economică socială”. De asemenea, mai arată că Legea nr. 196/2003 a abrogat implicit prevederile art. 325, fiind o lege specială şi ulterioară Codului penal.Tribunalul Bihor – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, faţă de prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi şi ale art. 154 din Legea fundamentală, este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, deoarece susţinerile autorului excepţiei privesc probleme legate de succesiunea în timp a legilor şi determinarea legii aplicabile în cauza dedusă judecăţii, ceea ce nu constituie o chestiune de constituţionalitate a unor dispoziţii legale, în sensul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 325 din Codul penal "nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, desfăşurarea unui proces echitabil" şi, de asemenea, nu contravin art. 154 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 325 din Codul penal, care au următorul conţinut: "Fapta de a vinde sau răspândi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă."Aceste dispoziţii legale sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi, potrivit cărora "Părţile au dreptul la un proces echitabil […]", precum şi celor ale art. 154 alin. (1), în conformitate cu care "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii".Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, valoarea socială, care constituie obiectul infracţiunii şi, totodată, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmăreşte să o realizeze prin incriminarea şi sancţionarea penală a răspândirii de materiale obscene, este morala publică, înţeleasă sub aspectul normelor de comportare socială a individului în manifestările şi exprimările sale sub orice formă, cu privire la viaţa sexuală. Morala publică îşi găseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenţă, a cărui nesocotire nu poate fi tolerată de colectivitatea respectivă. Manifestările contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru că neagă una dintre condiţiile de existenţă a societăţii şi pentru că împiedică educaţia tinerelor generaţii în respectul faţă de valorile morale ale societăţii."Morala publică" şi "bunele moravuri" sunt valori fundamentale, consacrate de Constituţie. Drepturile şi libertăţile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, în legătură cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestările obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin. (7) din Constituţie]. De asemenea, art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală permite chiar restrângerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, dacă aceasta este necesară, între altele, pentru "apărarea moralei publice".Interzicerea explicită prin Constituţie a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obligă legiuitorul să elaboreze norme speciale prin care să se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri şi apărarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerinţe îi corespund dispoziţiile art. 325 din Codul penal prin care sunt incriminate şi sancţionate penal faptele cunoscute sub denumirea de răspândire de materiale obscene.Este de observat, totodată, că legiuitorul, conformându-se dispoziţiilor constituţionale, în scopul protejării demnităţii persoanei, a pudorii şi a moralităţii publice, cu ocazia adoptării Legii nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 20 mai 2003, a prevăzut în art. 10-12 din lege că sunt interzise: „racolarea, obligarea, determinarea sau folosirea minorilor ori a persoanelor cu deficienţe psihofizice în acte cu caracter obscen, organizarea de reuniuni la care participă sau asistă minori şi în cadrul cărora se comit acte cu caracter obscen, distribuirea materialelor cu caracter obscen, care prezintă imagini cu minori având un comportament explicit sexual” şi a stabilit că încălcarea acestor dispoziţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare. Această nouă incriminare o completează pe cea din art. 325 din Codul penal, fiind destinată să asigure apărarea moralei publice împotriva actelor cu caracter obscen, precum şi a materialelor care reproduc sau difuzează asemenea acte, fără ca prin aceasta să se creeze o dublă incriminare, cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei. În acest sens este de observat că latura obiectivă a infracţiunii de răspândire de materiale obscene, astfel cum aceasta este reglementată de prevederile art. 325 din Codul penal, este diferită de cea a infracţiunilor cuprinse în Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, infracţiuni care se referă cu precădere la minori.Reglementările din dreptul nostru intern, cu privire la recunoaşterea moralei publice ca valoare socială fundamentală, la necesitatea şi la modul de apărare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanţă cu reglementările cuprinse în tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevăd că drepturile şi libertăţile omului nu pot fi îngrădite, în exercitarea lor, decât de necesitatea apărării altor valori fundamentale, între care şi morala publică. Astfel, în art. 29 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului se prevede că, "în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o societate democratică".La rândul său, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în art. 10 privitor la libertatea de exprimare, în diversele ei forme, prevede, la pct. 2, că "exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă anumitor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti". Se recunoaşte deci, implicit, dreptul statelor de a asigura apărarea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal.Noţiunile "morală publică" şi "bune moravuri", precum şi noţiunile "obscen" şi "pornografic" au un conţinut variabil de la o colectivitate la alta, de la o epocă la alta. În toate cazurile însă există o limită a toleranţei manifestărilor a cărei încălcare este inadmisibilă şi la această accepţiune a termenilor se referă legea penală.Faţă de criticile autorului excepţiei, se constată că este neîntemeiată susţinerea formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce atingere sub nici un aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fără nici o îngrădire, de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege în acest sens.De asemenea, este lipsită de semnificaţie invocarea prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală care se referă la conflictul temporal de legi, stabilind că "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", deoarece, pe de o parte, art. 325 din Codul penal a fost modificat şi completat de autoritatea legiuitoare ulterior intrării în vigoare a noii Constituţii, prin Legea nr. 140/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, şi deci nu se poate susţine că nu mai este în vigoare pentru că ar contraveni prevederilor Constituţiei, iar pe de altă parte, prin conţinutul său, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale, invocate de autorul excepţiei.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, excepţie ridicată de Fazekaş Schnelle Janos în Dosarul nr. 5.822/2003 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește