DECIZIE nr. 188 din 8 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Mecanice Timişoara" – S.A. în Dosarul nr. 5.395/C/2002 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata, sustinand ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât posibilitatea conferita executorului judecătoresc de a proceda la actualizarea creanţei nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi nu presupune o activitate de judecată. De altfel, partea interesată are deschisă calea contestaţiei la executare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.395/C/2002, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de contestatoarea recurenta Societatea Comercială "Uzinele Mecanice Timişoara" S.A. în dosarul menţionat mai sus având drept obiect recursul declarat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă contestaţia la executare formulată în contra actelor de executare silită efectuate de executorii judecătoreşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul criticat aduce atingere principiilor statului de drept, care presupun separarea puterilor în stat şi, pe cale de consecinţa, competenţa exclusiva a judecătorului de a transa disputele dintre părţi şi de a stabili în concret obligaţiile litigioase ale fiecăruia. Executorul judecătoresc nu se poate substitui magistratului, care este singurul abilitat sa infaptuiasca justiţia. "Or, stabilind obligaţia de plată a actualizării în lipsa oricărei dispoziţii în titlul executoriu, executorul realizează un act de justiţie, deşi nu este o instanţa judecătorească".De asemenea, prevederea legală supusă controlului infrange şi principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, deoarece creditorul se situeaza pe o poziţie privilegiată faţă de debitor, atâta vreme cat este scutit de a mai obţine o hotărâre judecătorească pentru actualizare, situaţie care se deduce din posibilitatea executorului judecătoresc de a stabili "obligaţii de plată executorii prin simple acte de executare care nu sunt acte ale justiţiei". În aceste condiţii "debitorul nu va putea niciodată sa supună justiţiei apărările sale de fond privind existenta sau inexistenta dreptului creditorului de a primi actualizarea obligaţiei de plată".În sfârşit, autorul excepţiei critica prevederea legală în conformitate cu care actualizarea obligaţiei de plată se va putea realiza în funcţie de cursul monedei în care se face plata. O atare prevedere încalcă însă dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţia României, care "exclude posibilitatea pentru legiuitor de a stabili o norma pentru calculul unei obligaţii exclusiv prin raportare la o valuta străină".Tribunalul Timiş considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale invocate, având în vedere ca "posibilitatea conferita executorului judecătoresc de a proceda la actualizarea creanţei în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat de momentul plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, nu creează o situaţie privilegiată pentru creditor, nu presupune o activitate de judecată şi nu încalcă dreptul la apărare al debitorului". Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, debitorul "este pus la adapost de abuzurile executorului judecătoresc prin posibilitatea recunoscută acestuia […] de a uza de contestaţia la executare".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca, "potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată în faţa instanţelor judecătoreşti, inclusiv cea de desfăşurare a executării silite, este stabilită de lege. Legea, respectiv Codul de procedură civilă, prin art. 371^2 alin. 3 teza finala, recunoaşte competenţa organului de executare de a proceda la actualizarea valorii obligaţiei stabilite în bani prin titlul executoriu, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective".Aceste reglementări reprezintă "modalităţi de realizare practica a prevederilor de principiu din Constituţie", care "oferă creditorului îndreptăţit o cale simpla şi operativă pentru realizarea creanţei la valoarea reală, calculată de executor potrivit unui indicator tehnic, reprezentând cursul monedei la zi". În plus, debitorul are la indemana posibilitatea de a "declansa o adevarata procedura contradictorie de control judecătoresc pe calea contestaţiei la executare care se judeca cu procedura proprie judecaţii în prima instanţa, urmată, când este cazul, de exercitarea căilor de atac prevăzute de lege".Avocatul Poporului considera ca "în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate faţă de art. 16 din Constituţie, cu valoare de principiu, Curtea Constituţională a stabilit ca principiul egalităţii priveşte pe cetăţeni şi nu persoanele juridice, desigur în măsura în care nu ar fi afectată egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ceea ce nu este cazul în litigiul de faţa (contestatoarea recurenta fiind o persoană juridică)".Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 125, Avocatul Poporului a opinat ca executorul judecătoresc nu soluţionează un litigiu atunci când actualizează valoarea obligaţiilor de plată, ci întocmeşte un "act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Împotriva acestui act persoana care se considera vătămată în drepturile sale […], are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă, garantandu-se pe aceasta cale, atât accesul liber la justiţie, cat şi dreptul la apărare".Cu privire la împrejurarea ca actualizarea obligaţiei de plată se poate face şi prin raportare la o alta moneda decât cea naţionala, Avocatul Poporului aprecieaza ca aceasta "este o problemă de legalitate, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1) şi ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 371^2 alin. 3 teza finala:"În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat de data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 125 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (2), care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (3):"România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 16 alin. (1) şi (2):"Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 21:"Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";– Art. 24 alin. (1):"Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 125 alin. (1):"Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.";– Art. 136 alin. (2):"Moneda naţionala este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:1. Dispoziţiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se considera vătămată în drepturile sale – debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecinţa, nu poate fi primită critica avansată de autorul excepţiei, potrivit căreia s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 125 din Constituţie, privind instanţele judecătoreşti.În legătură cu critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, Curtea retine ca aplicarea dispoziţiilor legale criticate nu determina o inegalitate de tratament juridic în exercitarea drepturilor, deoarece debitorul şi creditorul nu sunt titulari ai aceloraşi drepturi – pentru a se pune problema exercitării uniforme a acestora -, ci ai unor drepturi cu conţinut diferit. Astfel, în vreme ce creditorul are dreptul să obţină realizarea creanţei sale pe calea executării silite, debitorul are obligaţia corelativa de a executa creanta sau de a se supune executării silite.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta critica este nefondata întrucât, la fel ca şi în celelalte faze ale procesului, în cursul executării silite debitorul poate fi asistat de un avocat şi, în plus, poate formula contestaţie la executarea silită, ceea ce da expresie atât dreptului sau la apărare, cat şi accesului la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie.Nu se poate retine nici critica conform căreia textul contestat încalcă prevederile art. 136 alin. (2) din Constituţie, deoarece art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă nu deroga de la dispoziţia constituţională prin care se stabileşte ca moneda naţionala este leul. Referirea la cursul monedei vizează tranzacţiile comerciale internaţionale, în care este firesc, pentru păstrarea echilibrului între partenerii comerciali, să se ţină seama de cursul la zi al monedei în care se face plata. Dispoziţia nu este contrară Constituţiei nici în cazurile în care plata se face în lei, prin raportarea convenită de părţi, la cursul unei monede străine, căci nici în aceste cazuri nu se ignora calitatea leului de moneda naţionala.De asemenea, Curtea retine că nu este încălcat nici art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitor la elementele definitorii ale statului român, întrucât prin posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, în raport de criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, nu se instituie vreo ingerinta a altei autorităţi în activitatea autorităţii judecătoreşti, ci, dimpotriva, da substanţa scopului de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prin reglementarea unei modalităţi tehnice de echivalare a obligaţiei stabilite în bani, tocmai pentru a evita perpetuarea unor litigii care au ca sorginte aceeaşi obligaţie, dar a carei valoare se schimba continuu din cauza inflaţiei.În sfârşit, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă prin deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, şi nr. 247 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 22 octombrie 2002. În considerarea aceloraşi ratiuni, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor nr. 177/2002 şi nr. 247/2002 îşi păstrează valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2) şi (3), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 125 alin. (1) şi al art. 136 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finala din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Mecanice Timişoara" – S.A. în Dosarul nr. 5.395/C/2002 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește