DECIZIE nr. 188 din 12 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, excepţie ridicată de municipiul Arad, prin primar, în Dosarul nr. 10.424/55/2007 al Judecătoriei Arad – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 nu încalcă prevederile art. 44 şi 120 din Constituţie invocate, ci constituie o aplicare a acestora. Cât priveşte art. 16 din Legea fundamentală, de asemenea invocat, susţine că acesta nu este incident în materie, deoarece principiul egalităţii în drepturi are în vedere calitatea de cetăţean şi de persoană fizică a subiectului de drept.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.424/55/2007, Judecătoria Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de municipiul Arad, prin primar, într-o acţiune civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii şi maschează o naţionalizare, întrucât obligă unitatea administrativ-teritorială la asigurarea cu prioritate a unui spaţiu şi mai apoi la stabilirea unui tarif discreţionar pentru închirierea acelui spaţiu în favoarea partidelor politice, care, fiind asimilate persoanelor fizice, au posibilitatea de a achiziţiona imobilul închiriat tot la un preţ scăzut. În argumentarea excepţiei sunt invocate, totodată, şi prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.Judecătoria Arad – Secţia civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale sunt constituţionale, având în vedere că închirierea presupune transferul dreptului de folosinţă, şi nu al dreptului de dispoziţie asupra imobilului în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 21 iulie 2006, cu următorul conţinut: „(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură cu prioritate, în termen de cel mult 90 de zile de la solicitare, spaţii pentru sediile centrale şi locale ale partidelor politice, precum şi terenurile aferente, la cererea motivată a acestora. […](3) Închirierea de către autorităţile locale a spaţiilor destinate sediilor partidelor politice urmează regimul juridic prevăzut pentru închirierea spaţiilor cu destinaţie de locuinţă." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1), (2) şi (4) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi ale art. 120 din Constituţie, care consacră principiile de bază ale administraţiei publice locale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.Dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale prevăd închirierea, şi nu vânzarea sau altă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale a spaţiilor, precum şi a terenurilor aferente, necesare pentru organizarea sediilor centrale şi locale ale partidelor politice, la cererea motivată a acestora. Transferul dreptului de folosinţă asupra imobilului trebuie să se realizeze cu prioritate, în termen de 90 de zile de la solicitare. Nefiind vorba, aşadar, de un transfer al dreptului de proprietate, ci doar al unui atribut al acestuia – folosinţa -, Curtea constată că nu se pot reţine susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora textele de lege „maschează o naţionalizare”, încălcând prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie.Curtea observă că textele legale criticate sunt incluse în cap. III – "Finanţarea publică" secţiunea 1 – "Subvenţii de la bugetul de stat" din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Închirierea unor spaţii de către unităţile administrativ-teritoriale centrale şi locale partidelor politice, cu prioritate şi în regimul juridic prevăzut pentru închirierea spaţiilor cu destinaţie de locuinţă, reprezintă prin urmare una dintre modalităţile prin care se realizează însuşi scopul Legii nr. 334/2006, acela de finanţare a activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Or, nu se poate susţine, în acest context, că se realizează o discriminare, în sensul favorizării partidelor politice prin aplicarea unui „tarif discreţionar prin asimilarea acestora cu persoanele fizice” şi obţinerea unui tarif pentru închiriere mai scăzut, din moment ce a fost opţiunea legiuitorului ca, în considerarea rolului lor prevăzut de art. 8 din Constituţie, de a asigura pluralismul în societatea românească şi de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, să prevadă prin lege o serie de măsuri prin care statul, inclusiv prin unităţile sale administrativ-teritoriale, să contribuie la susţinerea financiară a formaţiunilor politice. Mai mult, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea Constituţională a statuat că „art. 16 alin. (1) din Constituţie proclamă şi garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, deci a persoanelor fizice, care aparţin statului român, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective faţă de care s-a promovat un tratament juridic diferenţiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice.” Or, în cazul de faţă nu se poate reţine existenţa unei astfel de situaţii.În sfârşit, Curtea constată că nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 120 din Legea fundamentală nu este întemeiată. Principiile de bază ale administraţiei publice, respectiv principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, nu conferă autorităţilor administrativ-teritoriale puteri depline sau exercitate în afara cadrului legal. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, excepţie ridicată de municipiul Arad, prin primar, în Dosarul nr. 10.424/55/2007 al Judecătoriei Arad – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește