DECIZIE nr. 187 din 18 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998 al Curţii de Apel Constanta – Secţia penală.La apelul nominal sunt prezenţi Mirela Fako şi Lucian Matei Pricina. Răspund, de asemenea, avocat Aurelian Hahui, pentru Radu Cristina şi Vonica Mariana, precum şi avocat Monica Alexandrescu, pentru Liviu Cornel Tudose.Lipsesc Ana Capetti, George Livius Magerusan, Nicolae Constantin, Adrian Pop, Octavian Ceapcan, Daniel Stroe, Carmen Any Negoita, Viorel Calin Berbec, Societatea Comercială "Banca Română de Comerţ Exterior" Bancorex – S.A. – Sucursala Craiova, Societatea Comercială "Banca Română de Comerţ Exterior" Bancorex – S.A. – Sucursala Bucureşti, Fondul Proprietăţii de Stat, Direcţia regionala a vamilor Bucureşti, Direcţia regionala a vamilor Constanta şi Societatea Comercială "Migali Prodcom" Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Pentru autoarea excepţiei Ana Capetti sunt depuse o cerere de amânare pentru lipsa de apărare şi o adeverinta medicală privind starea sănătăţii acesteia. Părţile prezente nu se opun acordării unui termen. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu amânarea, în vederea asigurării apărării.Deliberând asupra cererii de amânare, formulată în scris de avocatul autoarei excepţiei, ţinând seama ca dosarul se afla la al doilea termen, fiind amânat anterior din aceleaşi motive, şi având în vedere dispoziţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de amânare şi constata cauza în stare de judecată.Mirela Fako şi Lucian Matei Pricina solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precizând ca, în ceea ce îi priveşte, materialul de urmărire penală le-a fost adus la cunoştinţa.Pentru părţile reprezentate prin apărători, având în vedere ca aceştia nu au respectat prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, referitoare la ţinuta vestimentara a judecătorilor, magistraţilor-asistenţi, procurorilor şi avocaţilor, urmează ca aceste părţi să îşi formuleze în scris susţinerile cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală, deoarece prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constituţională, având de soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, a admis-o şi a constatat ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" este neconstitutionala. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală, solicita respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, deoarece, în mod similar cu inculpatul în etapa de urmărire penală, şi învinuitului i se prezintă de către procuror materialul de urmărire penală. În consecinţa, dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală nu contravin art. 24 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea de Apel Constanta – Secţia penală, prin Încheierea din 11 mai 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.129/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 şi 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998, aflat pe rolul acelei instanţe.Autoarea excepţiei critica dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală pentru ca prevăd obligativitatea prezentării materialului de urmărire penală numai inculpatului, nu şi învinuitului, ceea ce contravine prevederilor art. 24 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală, considera ca acestea sunt neconstituţionale, deoarece prevăd numai facultatea, iar nu şi obligaţia procurorului de a prezenta materialul de urmărire penală, ceea ce contravine, de asemenea, art. 24 din Constituţie.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa arata ca aceasta este nefondata. Cu privire la art. 250 din Codul de procedură penală, instanţa arata ca acesta reglementează procedura de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului şi, de aceea, a include în acest text şi obligaţia organului de cercetare penală de a chema şi pe invinuit pentru a-i prezenta materialul înseamnă a da o dubla reglementare problemei în discuţie. Art. 255 din Codul de procedură penală prevede că organul de cercetare penală, după ce constata terminată cercetarea şi dacă exista invinuit în cauza, procedează la o noua ascultare a acestuia, aducandu-i la cunoştinţa învinuirea şi intrebandu-l dacă mai are probe în apărare. "Ascultarea", la care se referă textul, are semnificatia actului de prezentare. Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală este neconstitutionala, dar a extinde aceasta şi la dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală ar fi o soluţie nefondata, deoarece art. 250 nu se referă la acte pe care trebuie să le efectueze procurorul înainte de a sesiza instanţa de judecată. Pe de altă parte, arata în final instanţa de judecată, art. 250 din Codul de procedură penală se referă la cazurile în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, când făptuitorul nu mai are calitate de invinuit, ci de inculpat, astfel ca dispoziţia la care se referă autoarea excepţiei nu mai are fundamentare legală.Cu privire la dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală, instanţa apreciază ca, pe buna dreptate, Curtea Constituţională a reţinut ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" este neconstitutionala.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia nu este intemeiata, datorită următoarelor motive: în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24/1999, care a statuat ca dispoziţia „dacă socoteşte necesar” din art. 257 al Codului de procedura penală contravine art. 24 din Constituţie, urmând ca ascultarea învinuitului, cu aducerea la cunoştinţa a invinuirii şi cu întrebarea lui dacă are noi mijloace de apărare, să se efectueze în mod obligatoriu de către procuror, la sfârşitul urmăririi penale, astfel încât, atât inculpatul, cat şi invinuitul se vor bucura de prezentarea materialului de urmărire penală: primul de către organul de cercetare penală, al doilea de către procuror. Art. 250 din Codul de procedură penală condiţioneaza prezentarea materialului de urmărire penală de punerea în mişcare a acţiunii penale, deci de dobândirea de către invinuit a calităţii de inculpat. Când aceasta condiţie nu este îndeplinită, înseamnă ca exista situaţia în care urmărirea penală se desfăşoară fără punerea în mişcare a acţiunii penale, şi, în acest caz, materialul de urmărire penală este prezentat învinuitului de către procuror, în mod obligatoriu, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24/1999. Rezultă că nu este încălcat în nici un fel dreptul la apărare al învinuitului, din moment ce, în mod similar cu inculpatul, în etapa terminării urmăririi penale acesta se bucura de prezentarea materialului de urmărire penală. Nici invinuitul, nici inculpatul nu vor fi trimişi în judecata fără sa li se fi prezentat materialul de urmărire penală, asigurându-li-se astfel, pe deplin, dreptul la apărare. În consecinţa, se arata în punctul de vedere al Guvernului, dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, se arata ca aceasta a făcut obiectul Deciziei nr. 24 din 23 februarie 1999, prin care s-a decis ca dispoziţia „dacă socoteşte necesar” este neconstitutionala. În conformitate cu art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Nu pot face obiectul excepţiei […] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, instanţa de judecată fiind obligată, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, sa respingă, prin încheiere motivată, excepţia ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 250: "După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoştinţa de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite; … b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţa de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul; … c) îl întreabă, după ce a luat cunoştinţa de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare." … – Art. 257: "Procurorul primind dosarul, dacă socoteşte necesar, cheamă pe invinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urm., care se aplică în mod corespunzător."Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999. Prin aceasta decizie Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală este neconstitutionala.În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală restrânge exercitarea dreptului la apărare, contravenind astfel prevederilor art. 24 din Constituţie. În consecinţa, procurorul, primind dosarul, înainte de a dispune trimiterea în judecata, are obligaţia, iar nu latitudinea, de a-l chema pe invinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, chiar dacă acesta i-a fost adus la cunoştinţa de către organul de cercetare penală, urmând a se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală.Faţa de cele arătate, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, aceasta, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, iar potrivit dispoziţiilor alin. (6) din acelaşi articol, dacă se ridica o astfel de excepţie, instanţa judecătorească trebuie să o respingă, pentru acest temei, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală, aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului la apărare al inculpatului, garantat prin art. 24 din Constituţie. Critica acestor dispoziţii este facuta indirect, cu referire la art. 257, potrivit căruia, în cazul când urmărirea penală se desfăşoară fără punerea în mişcare a acţiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală are loc numai dacă procurorul socoteşte necesar. Or, asa cum s-a arătat, prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constituţională a declarat neconstitutionala dispoziţia "dacă socoteşte necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală, astfel ca prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250 din Codul de procedură penală, este obligatorie atât faţă de invinuit, conform art. 257 din Codul de procedură penală, cat şi faţă de inculpat, conform art. 250 din acelaşi cod. De aceea, critica potrivit căreia art. 250 din Codul de procedură penală contravine art. 24 din Constituţie este lipsită de temei, excepţia privind aceste dispoziţii urmând a fi respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998 al Curţii de Apel Constanta – Secţia penală.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește