DECIZIE nr. 186 din 2 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2^1)-(2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Bogdan Pancu, Ivone Pancu şi Alina Nichituş în Dosarul nr. 7.168/2005 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.168/2005, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Bogdan Pancu, Ivone Pancu şi Alina Nichituş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate contravin principiului neretroactivităţii legii, întrucât o lege civilă cu implicaţii procedurale este aplicată unor litigii deja aflate pe rolul instanţelor de judecată.Judecătoria Iaşi apreciază că textele de lege nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, pentru a exista retroactivitate, ar trebui ca între reglementarea veche şi cea nouă să existe deosebiri, iar reglementarea nouă să se aplice şi situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale. În acest sens arată că textele criticate nu conţin reglementări cu caracter retroactiv, ele urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile articolului unic pct. 4 din titlul V – Modificarea şi completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 – al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Prin articolul unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005, la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 au fost introduse patru noi alineate, alineatele (2^1)-(2^4). Aşadar, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. III alin. (2^1)-(2^4) din Legea nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, prevederi care au următoarea redactare:"(2^1) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în litigiile în curs.(2^2) Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.(2^3) Foştii proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.(2^4) În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren."Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii.Analizând textele de lege criticate, Curtea constată că acestea nu conţin în sine nici o reglementare cu caracter retroactiv, ele fiind aplicabile şi litigiilor în curs de rezolvare ce au ca obiect constatarea nulităţii actelor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, încheiate cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative. Aceste prevederi precizează încă o dată sancţionarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative privind reconstituirea dreptului de proprietate.De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, referindu-se la constituţionalitatea titlului V din Legea nr. 247/2005, a statuat că aceste dispoziţii nu aduc atingere drepturilor câştigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condiţiilor legale în vigoare la momentul naşterii lor. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De asemenea, Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie că, prin dispoziţiile cuprinse în acest capitol, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege.Cele statuate în decizia menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2^1)-(2^4) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Bogdan Pancu, Ivone Pancu şi Alina Nichituş în Dosarul nr. 7.168/2005 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește