DECIZIE nr. 186 din 17 decembrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, ridicată de Societatea Comercială „Frigorex România” – S.R.L. – Timiş în Dosarul nr. 6.576/1998 al Judecătoriei Timişoara.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 17 decembrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 iunie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 6.576/1998, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, ridicată de Societatea Comercială „Frigorex România” – S.R.L. – Timiş.În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, încalcă normele prevăzute la art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Potrivit art. 1 din această lege, contravenţia este definită ca fapta care prezintă un grad de pericol social mai mic decât infracţiunea, de unde rezultă ca amenda contravenţională nu poate depăşi, în mod normal, maximul general al amenzii penale, care, conform dispoziţiilor art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de 50.000.000 lei. Or, dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, prevăd limite ale amenzii cu mult mai mari decât limitele generale ale amenzii penale.Totodată este infrant, în opinia autoarei excepţiei, şi art. 3 din Legea nr. 32/1968, care impune instituirea, prin norma specială, a unui minim şi a unui maxim al amenzii contravenţionale. Or, aceleaşi dispoziţii din art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 stabilesc, cu titlu de amenda contravenţională, cote procentuale progresive, ceea ce poate conduce la amenzi nelimitate.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care prevăd ca numai prin lege organică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În acest sens se face referire la jurisprudenta Curţii Internaţionale a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a extins garanţiile prevăzute la art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului la toate categoriile de "pedepse", deci şi la sancţiunile contravenţionale cu care sunt asimilate, desprinzandu-se concluzia ca şi regimul lor trebuie să fie reglementat prin lege organică. Se susţine, în consecinţa, ca, în speta, prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se putea modifica regimul juridic al contravenţiilor. Aceasta ordonanţa a violat doua norme cu valoare de principiu: legalitatea pedepsei şi limitarea pedepsei. De asemenea a fost nesocotit şi un principiu fundamental de drept european, principiul proportionalitatii. În fine, se mai arata în motivarea excepţiei ca legiuitorul ordinar nu poate introduce în sistemul de drept răspunderea penală a persoanei juridice, pe calea răspunderii contravenţionale, în dispreţul Constituţiei şi al statului de drept.Întrucât instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia a omis să îşi exprime opinia asupra acesteia, s-a solicitat completarea în acest sens a încheierii. Cu toate acestea, instanţa de judecată nu a comunicat opinia sa nici după intervenţiile Curţii Constituţionale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Nici una dintre autorităţile menţionate nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, care prevăd:"În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică ce depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%".Acest text a mai fost supus controlului de constituţionalitate, şi anume prin Deciziile nr. 157 şi 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999 când Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a statuat ca prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, sunt constituţionale.Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia textul atacat infrange normele de principiu ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968, s-a reţinut ca "modificarea prin art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 a sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale” nu are „nici o interdicţie constituţională care să limiteze libertatea de opţiune a legiuitorului”. Contravenţiile prevăzute de dispoziţiile criticate, făcând parte din sfera contravenţiilor reglementate prin lege, au un temei legal diferit de cel al contravenţiilor reglementate, potrivit art. 3 din Legea nr. 32/1968, prin hotărâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autorităţilor publice locale.În legătură cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) s-a reţinut ca textul legal atacat stabileşte contravenţii privind încălcarea obligaţiei de repatriere a sumelor în valută, în cadrul măsurilor de consolidare a regimului valutar şi de intarire a disciplinei financiare, iar "aceasta este o problemă de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intră în domeniul de reglementare al legii organice". Pe de altă parte, "nici dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, nici jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului nu permit concluzia ca regimul juridic al sancţiunilor contravenţionale se confunda în totalitate cu cel al sancţiunilor penale".Cat priveşte susţinerea ca dispoziţiile criticate nesocotesc "un principiu fundamental de drept european, principiul proportionalitatii", Curtea retine ca principiul constituţional al proportionalitatii enuntat de art. 49 din legea fundamentală nu este aplicabil în cauza, deoarece aceste prevederi se referă la exerciţiul unor drepturi şi al unor libertăţi fundamentale, care poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune în anumite cazuri, expres şi limitativ enumerate. Or, nici unul dintre aceste drepturi şi libertăţi fundamentale nu a fost evocat în susţinerea excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Frigorex România” – S.R.L. – Timiş în Dosarul nr. 6.576/1998 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește