DECIZIE nr. 185 din 6 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 11.264/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998, care a fost abrogat în mod expres prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei referitoare la dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.264/2005, Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus” – S.R.L. din Iaşi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect constatarea nulităţii actului administrativ prin care s-a reziliat unilateral un contract de concesiune.În motivarea excepţiei se susţine că prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt contrare art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi 52 din Constituţie, întrucât „recunoaşterea prin lege a subordonării interesului uneia dintre părţi faţă de interesele celeilalte părţi, interes preferat prioritar prin lege, înfrânge principiul egalităţii în drepturi a părţilor, plasând autoritatea publică – ca exponent al interesului public – pe o poziţie procesuală preferenţială”. În legătură cu prevederile art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998, care permit concedentului să aprecieze asupra măsurii îndeplinirii obligaţiilor de către concesionar şi să rezilieze unilateral contractul de concesiune, se invocă încălcarea art. 52 din Constituţie.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Arată că, de altfel, aceeaşi parte a mai ridicat, în faţa aceleiaşi instanţe, aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, care a fost respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 464 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 12 iulie 2006.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, aşa cum a constatat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 464/2006, iar excepţia referitoare la art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 este inadmisibilă, întrucât legea criticată a fost abrogată expres prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora „La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se va avea în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public” [alin. (2) la care se face trimitere prevede că „Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ”], precum şi dispoziţiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, care stabilesc că „Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situaţii: […] c) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului.”Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 45 privind "Libertatea economică" şi art. 52 referitor la "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia nr. 464 din 6 iunie 2006 referitoare la constituţionalitatea prevederilor art. 8 alin. (3) şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 12 iulie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia ridicată de aceeaşi parte ca şi în prezentul dosar, cu aceeaşi motivare şi în faţa aceleiaşi instanţe de judecată. Cu acel prilej, în esenţă, Curtea a constatat că, potrivit textului de lege criticat, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze, între altele, „[…] şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ”, cu respectarea regulii privind subordonarea principiului libertăţii contractuale principiului priorităţii interesului public. Această regulă nu are însă semnificaţia plasării autorităţii publice pe o poziţie procesuală preferenţială, deoarece, când soluţionează litigiul, instanţa de judecată nu are în vedere calitatea părţii, ci principiul priorităţii interesului public, definit prin art. 2 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.” Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) nu sunt incidente în cauză, iar dispoziţiile art. 8 alin. (1) din legea criticată au justificat înlăturarea invocării încălcării art. 52 din Constituţie.Cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost formulate motive noi, care să determine schimbarea soluţiei pronunţate.II. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998, Curtea constată că, la data de 30 iunie 2006, Legea privind regimul concesiunilor a fost abrogată în mod expres prin art. 305 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006. Prevederile de lege criticate nu au fost preluate de noua reglementare, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia aceasta se pronunţă asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 11.264/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește