DECIZIE nr. 184 din 6 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vero-Zal” – S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 6.126/337/2008 al Judecătoriei Zalău şi care constituie obiectul Dosarului nr. 231D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, precizând că, prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit buna desfăşurare a activităţilor comerciale, asigurarea protecţiei consumatorilor şi a concurenţei loiale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.126/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „VeroZal” – S.R.L. din Zalău într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât conferă autorităţilor administraţiei publice, atât celor centrale de specialitate, cât şi celor locale, posibilitatea de a autoriza prealabil operatorii economici pentru desfăşurarea activităţii comerciale. Arată că prin aceasta se creează premisa elaborării unor norme diferite şi a aplicării diferenţiate a legii pe un anumit areal administrativ-teritorial. În opinia sa, lăsarea la latitudinea autorităţilor administraţiei publice locale a prerogativei de a edicta reglementări proprii pentru comercianţii din zona lor de operare" reprezintă o restrângere a dreptului de a exercita o activitate economică.Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat necontravenind dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând în sprijinul acestui punct de vedere Decizia nr. 740 din 1 iunie 2010, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002. Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, iar textul de lege criticat are următorul cuprins: „Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii.”Din motivarea excepţiei rezultă însă că autorul acesteia are în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 în forma redacţională anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 650/2002 de aprobare a acesteia, şi anume, cea potrivit căreia „Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai pe baza autorizării prealabile de către autorităţile administraţiei publice, în condiţiile legii”.Întrucât, în esenţă, soluţia legislativă a fost preluată în ordonanţa modificată şi republicată, prin prezenta decizie Curtea urmează a se pronunţa asupra textului aflat în prezent în vigoare, ţinând cont de cele statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în sensul că, atunci când, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai verificat constituţionalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, iar prin Decizia nr. 740 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar aflat pe rolul Judecătoriei Zalău. În acord cu jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut prin decizia menţionată că necesitatea autorizării se impune tuturor comercianţilor, persoane fizice sau juridice, care desfăşoară activităţi în sectorul comercial sau al serviciilor de piaţă, în condiţiile legii, fără niciun fel de discriminare, iar obligaţia obţinerii unei asemenea autorizaţii nu contravine libertăţii comerţului, ci se impune în scopul disciplinării comercianţilor şi al ordonării activităţii comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurenţial şi protecţia consumatorului.Având în vedere că motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu diferă, în esenţă, de cea soluţionată deja prin decizia menţionată, Curtea constată că aceasta are autoritate de lucru judecat, existând tripla identitate specifică în ceea ce priveşte obiectul, cauza şi părţile. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curţii Constituţionale, pronunţată în aceeaşi cauză, este general obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, având în vedere că motivele care au justificat-o sunt aceleaşi. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vero-Zal” – S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 6.126/337/2008 al Judecătoriei Zalău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește