DECIZIE nr. 184 din 29 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 2.105/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul consilier juridic Ion Ştefan, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia deoarece prevederile legate criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.105/2004, Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Federalcoop Constanţa în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul legal criticat produce discriminări între făptuitorii trimişi în judecată prin rechizitoriu şi cei care ajung în faţa instanţei prin simpla formulare a unei plângeri împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Aceasta, întrucât făptuitorul trimis în judecată prin rechizitoriu beneficiază de un proces mai îndelungat, astfel încât fiecare probă să fie examinată cu toată atenţia. Nu aceeaşi este situaţia în cazul persoanelor care ajung în faţa instanţei de judecată ca urmare a plângerii formulate în temeiul textului criticat, deoarece judecătorul, oricât ar fi de competent, nu poate, sub imperiul termenului de 20 de zile, să examineze toate probele existente la dosar.Tribunalul Constanţa – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dar pe alte considerente decât acelea invocate de autorul excepţiei. Astfel, dispoziţiile privind obligaţia instanţei de judecată de a rezolva în cel mult 20 de zile plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată sunt în contradicţie cu art. 16 din Constituţie, deoarece înlăuntrul acestui interval părţile implicate nu-şi pot exercita dreptul la apărare sau nu pot fi citate, aşa cum se procedează în cauzele ce se judecă potrivit procedurii obişnuite. De cele mai multe ori procedura de citare este serios afectată de termenul de 20 de zile, deoarece deseori părţile domiciliază în alte localităţi, iar instanţa nu are la dispoziţie decât termene foarte scurte pentru a amâna cauza în situaţia neîndeplinirii legale a procedurii de citare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de lege şi, în temeiul acestora, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze în acest domeniu, cu respectarea celorlalte norme constituţionale.Prin instituirea unui termen de soluţionare a plângerilor, la care se referă textul legal criticat, nu se creează o discriminare faţă de inculpaţii trimişi în judecată prin rechizitoriu, deoarece aceste două instituţii au o natură juridică diferită. Astfel, pe de o parte, plângerea reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală are ca scop declanşarea unui control al soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe când rechizitoriul declanşează o judecată în fond a cauzei.Aşadar, neexistând identitate între cele două instituţii juridice, reglementarea acestora în mod diferit este pe deplin justificată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în cazul sesizării instanţei prin rechizitoriu, aceasta procedează la judecata în fond a cauzei, dând, după caz, soluţii de condamnare, achitare ori de încetare a procesului penal, iar în cazul soluţionării plângerilor împotriva rezoluţiilor ori ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, instanţa nu judecă infracţiunea care a făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar legalitatea şi temeinicia soluţiilor de neurmărire penală pe baza lucrărilor existente la dosar şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Pe cale de consecinţă, instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu poate fi privită ca o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie atâta vreme cât situaţiile avute în vedere sunt diferite.În plus, termenul de 20 de zile urmăreşte, în mod explicit, asigurarea celerităţii procedurii, iar stabilirea lui nu este de natură să încalce prevederile din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, statuând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, pronunţându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul egalităţii, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanţă cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Cu acel prilej s-a reţinut că prin dispoziţiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanţei de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Fiind vorba de dispoziţii de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competenţa să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, excepţia ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziţii ar contraveni normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală.Susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi este nefondată, deoarece nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.Termenul de 20 de zile, stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, pentru soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei de netrimitere în judecată, urmăreşte, în mod explicit, asigurarea celerităţii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natură să încalce prevederile constituţionale invocate. Ţinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile legale atacate, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, nu se poate pune problema inegalităţii de tratament în ce priveşte exercitarea dreptului la apărare al părţilor din procesele în care instanţele sunt învestite cu judecarea unei fapte penale, în care judecătorii sunt chemaţi să stabilească existenţa infracţiunii, vinovăţia şi răspunderea juridică a persoanelor trimise în judecată. Situaţiile juridice nefiind identice, diferenţa de tratament juridic se justifică. Părţile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală au posibilitatea să se apere, fără nici o discriminare, prin mijloacele şi limitele cerute de natura acestor cauze.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Federalcoop Constanţa în Dosarul nr. 2.105/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește