DECIZIE nr. 184 din 20 iunie 2002

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 31 iulie 2002
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 71 05/03/2002
ActulREFERIRE LAOUG 138 14/09/2000
ActulREFERIRE LADECIZIE 5 18/01/2000
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 128
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 130
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 131
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 820 10/11/2020

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vis 7 Import Export" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.783/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 iunie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 11 iunie 2002 şi apoi la 20 iunie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.783/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vis 7 Import Export" – S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect anularea unui act emis de Bankcoop – Banca Generală de Credit şi Promovare – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile legale criticate încalcă, pe de o parte, dreptul persoanei de a se adresa ea însăşi justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, iar pe de altă parte, procurorul, exercitandu-şi atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei, nu este impartial atunci când porneşte acţiunea civilă, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 131.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă considera, în esenta, ca dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă "nu trebuie interpretate în sensul că dreptul de a porni acţiunea civilă ar fi limitat doar la situaţiile în care se impune lt; lt;apărarea drepturilor şi a intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege gt; gt;, ci ori de câte ori apărarea ordinii de drept o impune".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenta, ca "alineatul 1 al articolului 45, în forma sa actuala, reprezintă o concretizare a dispoziţiei generale conţinute în art. 130 alin. (1) din Constituţia României, care prevede că în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi interesele cetăţenilor".Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Ministerul Public poate introduce orice acţiune, în afară de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege.(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";– Art. 131: "(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în redactarea criticata de autorul excepţiei, au fost modificate prin art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, în prezent acestea având următorul conţinut: „Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale disparutilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.” Asa fiind, în cauza, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă în actuala redactare.În legătură cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, sub aspectul posibilităţii pornirii acţiunii civile de către Ministerul Public, în cazurile prevăzute de acest text, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002. Prin aceasta decizie, respingandu-se excepţia de neconstituţionalitate, s-a statuat, în esenta, ca "posibilitatea declanşării procesului civil trebuie să apartina, în principiu, doar persoanei care pretinde ca drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost nesocotite", însă "Curtea constata ca, din interpretarea sistematica a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), ale art. 128 şi ale art. 130 alin. (1), nu rezultă ca legiuitorul are obligaţia de a reglementa dreptul procurorului de a declansa procesul civil, fiind de competenţa sa exclusiva ca, în considerarea anumitor împrejurări determinate, ca consacre posibilitatea şi altor persoane sau organe, în afară de persoana care se pretinde titularul dreptului, de a sesiza instanţele judecătoreşti. În considerarea unor asemenea situaţii, dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacra posibilitatea procurorului de a porni procesul civil în cazurile în care persoana interesată se afla într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită de capacitate de exerciţiu sau având capacitate de exerciţiu restrânsă) sau obiectivă (cazul persoanei dispărute) de a-şi exercită dreptul de acces la justiţie". De asemenea, s-a mai reţinut ca "pe baza aceleiaşi dispoziţii, legiuitorul este îndreptăţit sa prevadă aceasta posibilitate şi în alte situaţii în care considera necesar, având în vedere specificul unor acţiuni care judeca potrivit procedurii civile, raportat la prevederile constituţionale privind rolul şi atribuţiile procurorului". Faţa de cele statuate de Curte prin aceasta decizie, care îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 21 din Constituţie urmează să fie respinsă.Curtea nu poate retine nici susţinerea privind contrarietatea dintre prevederile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 131 alin. (1) din Constituţie, constând în faptul ca "intervenţia procurorului în favoarea uneia din părţi încalcă nu numai principiul imparţialităţii sale, dar şi al egalităţii în faţa justiţiei, poziţia procurorului aflându-se sub autoritatea ministrului justiţiei".Într-adevăr, conform textului constituţional menţionat "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei" şi dispoziţiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar în instanţa procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza. De altfel, în sensul prevederilor constituţionale, procurorii nu infaptuiesc justiţia, ci participa, prin atribuţiile ce le revin potrivit legii şi într-un mod specific, la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti.În sfârşit, Curtea constata ca dispoziţiile art. 16 din Constituţie, invocate, de asemenea, de autorul excepţiei ca fiind incalcate, nu sunt pertinente în aceasta cauza, în care părţi sunt persoane juridice. Art. 16 din Constituţie, care garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, are în vedere numai cetăţenii, nu şi persoanele juridice. În acest sens este şi jurisprudenţa constanta a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 4 februarie 2000.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vis 7 Import Export" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.783/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x