DECIZIE nr. 183 din 4 iunie 1997*)

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent––––Notă …
*) A se vedea şi decizia Curţii Constituţionale nr. 624 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 12 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 3.638/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Mihu Elena.Din concluziile scrise depuse în motivarea excepţiei, rezultă ca aceasta priveşte doar art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie, deoarece "permit Ministerului Public sa beneficieze de o cale de atac la care părţile în cauza nu au acces".Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile atacate raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, cu care a fost sesizată.Asupra constituţionalităţii art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar, pe de altă parte, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Având în vedere ca un text declarat, neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepţia privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.De asemenea, urmează să fie respinsă ca vadit nefondata şi excepţia privind dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curii Constituţionale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din acelaşi cod.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a pus însă în discuţie legitimitatea constituţională a termenului de 6 luni în care poate fi declarat recursul în anulare, ci faptul acesta poate fi exercitat doar de Ministerul Public, celelalte părţi, neavând acces la aceasta cale de atac.Este de observat ca egalitatea părţilor în procesul civil nu poate fi redusă numai la exercitarea directa a căilor de atac, ci are determinări mult mai largi. De aceea principiul egalităţii nu exclude, ci chiar presupune un tratament diferenţiat ţinând seama de natura autorităţilor publice şi de atribuţiile acestora. Competenţa Ministerului Public nu încalcă principiul egalităţii părţilor şi dreptul părţilor acestora la un proces echitabil şi, de asemenea, nu implica necesitatea garantarii pentru toate părţile dintr-un proces a accesului la toate căile extraordinare de atac. Ca urmare, şi aceasta excepţie urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Mihu Elena în Dosarul nr. 3.638/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă, privind:– dispoziţiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;– dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.fiind lipsită de obiect.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 4 iunie 1997.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent,Doina Suliman ––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește