DECIZIE nr. 183 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, ale art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, ale art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Andrei Victor şi Societatea Comercială „Visairi” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde Andrei Victor, în nume personal şi ca reprezentant al Societăţii Comerciale "Visairi" – S.R.L. din Iaşi, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, Andrei Victor solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, arătând că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc libertatea profesiei şi contravin principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, încălcând astfel prevederile Constituţiei şi ale Cartei sociale europene.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h) şi art. 62 din Legea nr. 38/2003, întrucât nu mai sunt în vigoare, şi ale art. 54, deoarece se solicită completarea acestora. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii, consideră că aceasta este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.259/99/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, ale art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia a fost ridicată de Andrei Victor şi Societatea Comercială „Visairi” – S.R.L. din Iaşi în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât permit stabilirea unor taxe cu încălcarea normelor constituţionale. De asemenea, susţin că reglementarea asociaţiilor profesionale de tipul Camerelor Taximetriştilor este de natură să prejudicieze apărarea intereselor sociale şi profesionale ale taximetriştilor şi că ar trebui să se instituie dreptul sindicatelor şi patronatelor de a participa la stabilirea numărului de autorizaţii, la stabilirea culorii autovehiculelor şi la elaborarea actelor normative locale.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 este inadmisibilă, deoarece acestea nu mai sunt în vigoare. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, consideră că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile prevederilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, ale art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003.Dispoziţiile art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal au fost completate prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, având în prezent următorul conţinut:– Art. 268 – Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare:"(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice este stabilită de către consiliul local în sumă de până la 100.000 lei, în mediul rural, şi de până la 500.000 lei, în mediul urban.(1^1) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se vizează anual, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul următor. Taxa de viză reprezintă 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).(2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de până la 120.000 lei. … (3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de către consiliul local şi este de până la 200.000 lei. … (4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte de către consiliile locale şi este de până la 500.000 lei. … (5) Comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 – restaurante şi 5540 – baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei. La nivelul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare. … (6) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare."; … – Art. 282 – Taxe speciale:"(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.(2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale. … (3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu. … (4) Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale a reţelelor de apă, de transport şi distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale." … Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, a fost abrogată prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, însă dispoziţiile art. 26 din ordonanţă au fost preluate de cele ale art. 30 din lege.Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, având următorul conţinut:– Art. 30 – Taxe speciale pentru funcţionarea unor servicii publice locale:"(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, aprobă taxe speciale.(2) Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual, iar veniturile obţinute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes local, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii. … (3) Prin regulamentul aprobat de autorităţile deliberative se vor stabili domeniile de activitate şi condiţiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective. … (4) Hotărârile luate de autorităţile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi juridice plătitoare, vor fi afişate la sediul acestora şi publicate pe pagina de internet sau în presă. … (5) Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestaţie în termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întruneşte şi deliberează asupra contestaţiilor primite. … (6) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. … (7) Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate, iar contul de execuţie al acestora se aprobă de autorităţile deliberative. … Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 au fost modificate prin Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. Ca urmare a acestei modificări, dispoziţiile art. 13 lit. h) au devenit cele ale art. 13 lit. i), Curtea urmând a se pronunţa asupra acestora din urmă.Totodată, prin aceeaşi lege, dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 au fost abrogate.Astfel, dispoziţiile criticate din Legea nr. 38/2003 au în prezent următorul cuprins:– Art. 9 alin. (1) lit. b) şi c): "Autorizaţia de transport în regim de taxi sau autorizaţia de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii sau primăriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei documentaţii care trebuie să conţină următoarele:[…]b) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerţului ca transportator, respectiv persoană fizică autorizată, asociaţie familială autorizată sau persoană juridică, după caz; … c) dovada îndeplinirii condiţiei de capacitate profesională, respectiv: … 1. copie de pe certificatul de competenţă profesională a persoanei desemnate, definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările ulterioare, pentru transportatorul persoană juridică sau asociaţie familială;2. copie de pe atestatul profesional al taximetristului care este transportator persoană fizică autorizată.";– Art. 13 lit. i) [fosta lit. h)]: "În cadrul atribuţiilor de coordonare a activităţilor privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, autorităţile administraţiei publice locale sau ale municipiului Bucureşti, după caz, emit reglementări referitoare la: […] i) taxele şi impozitele locale ce se impun;";– Art. 14 alin. (3): "Numărul maxim de autorizaţii taxi care pot fi atribuite pentru o perioadă dată se poate stabili şi pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum şi în urma consultării asociaţiilor profesionale reprezentative.";– Art. 15: "(1) Activitatea de dispecerat taxi poate fi executată numai pe raza localităţii de autorizare de către orice persoană juridică, denumită în continuare dispecerat, autorizată de autoritatea de autorizare, în condiţiile prezentei legi.(2) Autorizaţia de dispecerat taxi se poate obţine pe baza depunerii următoarei documentaţii: … a) copie de pe certificatul de înmatriculare emis de registrul comerţului; … b) declaraţie pe propria răspundere a persoanei desemnate să administreze, conform căreia dispeceratul deţine baza tehnică necesară, staţia de emisie-recepţie, frecvenţa radio protejată, personalul autorizat şi spaţiile necesare; … c) copie de pe certificatul de operator radiotelefonist al angajaţilor dispeceratului taxi, eliberat de autoritatea în domeniul comunicaţiilor; … d) copie de pe licenţa de utilizare a frecvenţelor radioelectrice, eliberată de autoritatea în domeniu. … (3) Autorizaţia de dispecerat taxi se eliberează pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii la cerere pe perioade de 5 ani în aceleaşi condiţii ca la emitere, şi este valabilă numai pe raza administrativ-teritorială a autorităţii de autorizare. … (4) Activitatea de dispecerat se desfăşoară pe baze contractuale numai pentru transportatorii autorizaţi care desfăşoară servicii de transport în regim de taxi, în aceeaşi localitate de autorizare. … (5) Transportatorii autorizaţi care execută servicii de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în condiţiile prezentei legi, pe bază de contract de dispecerizare, încheiat cu acesta în condiţii nediscriminatorii. … (6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizaţi, care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate, cu excepţia localităţilor unde s-au atribuit mai puţin de 100 de autorizaţii taxi, unde serviciul este opţional. … (7) În cazurile exceptate prevăzute la alin. (6), taxiurile vor fi dotate cu telefoane mobile, pentru preluarea comenzilor de la clienţi. Aceste taxiuri vor avea afişat în exterior numărul de telefon sau alte modalităţi de apelare. … (8) Contractele de dispecerat taxi încheiate cu transportatorii autorizaţi trebuie să conţină prevederi privind obligaţiile părţilor de a respecta reglementările privind calitatea şi legalitatea serviciului prestat, precum şi tarifele de distanţă convenite a fi utilizate. … (9) Taxiurile deservite de un dispecerat pot realiza serviciul de transport utilizând tarife unice sau tarife diferenţiate pe categorii de autovehicule, astfel cum este prevăzut în contractul de dispecerizare. … (10) Dispeceratul poate pune la dispoziţia transportatorilor autorizaţi pe care îi deserveşte staţii radio de emisie-recepţie pentru dotarea taxiurilor, pe bază de contract de închiriere, încheiat în condiţii nediscriminatorii."; … – Art. 26 alin. (3) lit. b): "Pentru a susţine testul-grilă conducătorul auto trebuie să prezinte la agenţia Autorităţii Rutiere Române – ARR următoarele documente: […] b) dovada plăţii în contul agenţiei Autorităţii Rutiere Române – ARR a taxei privind testarea.";– Art. 28 alin. (1) şi (2): "(1) Certificatul de atestare a pregătirii profesionale se eliberează pentru o perioadă nedeterminată, cu viza obligatorie la 5 ani, acordată în urma susţinerii testului-grilă, în condiţiile prevederilor art. 26 alin. (4).(2) Certificatul de atestare a pregătirii profesionale este valabil în condiţiile în care este vizat la termen şi conducătorul auto face dovada că este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru transportul public de persoane şi deţine permis de conducere corespunzător."; … – Art. 31 alin. (3): "Pentru personalizarea autovehiculului taxi în trafic, caroseria acestuia, în totalitate sau cel puţin începând cu partea de deasupra benzii duble tip şah, va avea culoarea galbenă, dacă prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nu s-a stabilit o altă culoare, cu consultarea asociaţiilor.";– Art. 37 alin. (1) lit. d): "Pe toată durata activităţii taxiurile pot fi supuse controlului în ceea ce priveşte respectarea prevederilor prezentei legi de către reprezentanţii organelor de control autorizate, respectiv: [_] d) Autoritatea Rutieră Română – ARR, prin reprezentanţele teritoriale.";– Art. 54: "(1) Reprezentarea şi protecţia intereselor profesionale ale transportatorilor autorizaţi, dispecerilor taxi şi ale taximetriştilor se realizează prin camerele taximetriştilor şi celelalte asociaţii profesionale reprezentative, constituite conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, denumite în continuare asociaţii reprezentative.(2) Asociaţiile reprezentative asigură reprezentarea intereselor profesionale ale membrilor în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice, cu alte autorităţi şi cu organisme interne şi internaţionale. … (3) Asociaţiile reprezentative participă, cu caracter consultativ, la întocmirea de către autorităţile administraţiei publice a reglementărilor de organizare a serviciului de transport în regim de taxi. … (4) O asociaţie profesională din domeniul taximetriei este considerată reprezentativă dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: … a) este constituită în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005; … b) are ca membri transportatori autorizaţi, dispecerate taxi şi taximetrişti, astfel cum au fost definiţi în prezenta lege, care reprezintă minimum 10% din totalul celor existenţi în evidenţele statistice la nivel naţional; … c) are filiale judeţene, persoane juridice, constituite conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, înfiinţate în cel puţin 50% din judeţele ţării, precum şi în municipiul Bucureşti; … d) deţine o hotărâre definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte reprezentativitatea. … (5) În cazurile în care o asociaţie profesională reprezentativă trimite autorităţii de autorizare sau altor autorităţi competente o sesizare privind abaterile de la conduita profesională a unei persoane care îşi desfăşoară activitatea în domeniul transportului în regim de taxi, acestea sunt obligate să analizeze cazul respectiv, cu consultarea obligatorie a părţilor, şi să ia măsurile care se impun, notificând aceasta şi asociaţiei reprezentative."; … – Art. 66: "Autoritatea administraţiei publice locale sau filiala judeţeană a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor are obligaţia ca, în maximum 5 zile de la primirea sesizării clientului, conform art. 52 alin. (4) lit. g) sau art. 54 alin. (5), ori de la primirea sesizării asociaţiei reprezentative, conform art. 54 alin. (5), să analizeze, să ia măsurile ce se impun sau, după caz, să sesizeze autorităţile competente prevăzute la art. 37 alin. (1), după caz, pentru ca acestea să aplice măsurile ce se impun în termen de maximum 30 de zile de la primirea sesizării, termen în care clientul sau asociaţia va primi răspunsul cuvenit."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 9, 11, 16, 20, 41, 42, 43, 45, 47, 53, ale art. 56 alin. (2) şi (3) şi ale art. 139 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, aşadar anterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 22 octombrie 2007. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea se pronunţă numai asupra dispoziţiilor din legi sau ordonanţe „în vigoare”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Referitor la dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 38/2003, Curtea constată că autorii excepţiei solicită, în realitate, completarea acestora cu prevederea potrivit căreia reprezentarea şi protecţia intereselor profesionale ale transportatorilor autorizaţi, dispecerilor taxi şi ale taximetriştilor să se realizeze şi prin „sindicatele şi patronatele care participă la negocierile colective în ramura transporturilor”, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 38/2003, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.II. Cu privire la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 38/2003, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora – raportate la prevederile art. 45, 47 şi 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 796/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a statuat că activitatea de transport în regim de taxi reprezintă, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind destinată a completa activitatea de transport public organizată la nivelul autorităţilor locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implică, astfel că limitarea, prin lege, a numărului de autorizaţii taxi este pe deplin justificată în lumina prevederilor art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi. Competenţa de atribuire a autorizaţiilor taxi revine în mod firesc autorităţilor locale, acestea fiind singurele în măsură a aprecia, prin studii de specialitate, necesităţile pe plan local în ceea ce priveşte transportul public de persoane. De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeaşi manieră prestarea oricărei activităţi care implică interesul public, cum este, spre exemplu, exercitarea profesiei de avocat, de notar public etc., fără a leza principiul economiei de piaţă şi al liberei concurenţe. Acesta este şi sensul prevederilor constituţionale ale art. 45, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.În concluzie, Curtea a constatat că dimensionarea activităţii de taximetrie se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, iar competenţa de atribuire în concret revine autorităţilor locale, care, înregistrând, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de operatori de taxi pe piaţă (utilizând deci instrumentul cererii şi al ofertei) şi cu acordul asociaţiilor profesionale reprezentative, poate decide acordarea unui număr de autorizaţii care să depăşească raportul de 4 autorizaţii taxi la 1.000 de locuitori stabilit de lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate adusă acestora constă în instituirea taxei pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare şi a unor taxe speciale, în speţă pentru desfăşurarea activităţii de taximetrie, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, încalcă o serie de dispoziţii din Legea fundamentală. Curtea constată că dispoziţiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetăţenii au obligaţia să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite şi taxe. Totodată, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene "în limitele şi în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului, evident cu respectarea celorlalte principii şi prevederi constituţionale. În cazul de faţă, taxele au fost instituie fără a se crea discriminări de natură să încalce prevederile art. 16 din Constituţie.De asemenea, Curtea reţine că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă se realizează "în condiţiile legii".Referitor la susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia ar trebui să se instituie dreptul sindicatelor şi patronatelor de a participa la stabilirea numărului de autorizaţii, la stabilirea culorii autovehiculelor şi la elaborarea actelor normative locale, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa.Având în vedere acestea, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu contravin nici celorlalte prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 54 şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Andrei Victor şi Societatea Comercială „Visairi” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, ale art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d) şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește