DECIZIE nr. 183 din 2 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.146/62/2007, Tribunalul Sibiu – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 45 şi art. 124 alin. (3), precum şi prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nici o pedeapsă fără lege, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a unor criterii obiective la care să se raporteze judecătorul cauzei a determinat crearea artificială a unor astfel de criterii de apreciere, fapt ce a permis în practica judiciară soluţii diverse. Astfel, există posibilitatea ca în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală să se ajungă la situaţia condamnării definitive a unui inculpat într-un dosar pentru infracţiunea pentru care este judecat în altă cauză nesoluţionată un coinculpat.Cât priveşte dispoziţiile din Codul penal, autorul susţine că este afectată libera iniţiativă, deoarece creează posibilitatea ca orice neadevăr proferat în cursul unei negocieri contractuale să poată fi incriminat ca infracţiune. De asemenea, este afectat şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de două ori, prin aceea că reglementează o dublă incriminare, şi drept consecinţă, o dublă sancţionare a unei singure acţiuni materiale. Mai mult decât atât, sunt afectate şi normele referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi cele potrivit cărora economia României este una de piaţă, deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei în funcţie de întinderea prejudiciului.Tribunalul Sibiu – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginală Cazurile de indivizibilitate şi art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 cu denumirea marginală Înşelăciunea din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală: "Este indivizibilitate:a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;"; … – Art. 38 din Codul de procedură penală: "În cazul de indivizibilitate prevăzută în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat.";– Art. 215 alin. 2-5 din Codul penal: "Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat că înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. În toate sistemele de drept înşelăciunea sau escrocheria este o faptă incriminată şi sever sancţionată. Nu poate fi confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privitoare la interzicerea sancţionării penale a neexecutării unei obligaţii contractuale este total nepertinentă.Nu pot fi reţinute, de asemenea, criticile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, în raport de dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil. Incriminarea mai severă a infracţiunii de înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prin asemenea consecinţe înţelegându-se, potrivit art. 146 din Codul penal, "o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice", dă expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere, sub niciun aspect, egalităţii în drepturi sau dreptului părţilor la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacră niciun privilegiu sau discriminare şi totodată nu cuprinde nicio normă de natură a împiedica pe cel în cauză să îşi angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanţiere, să exercite căile de atac prevăzute de lege şi să formuleze cereri în faţa instanţelor judecătoreşti şi, în general, să se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil.Referitor la critica privind dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepţiei şi-a fundamentat nemulţumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De asemenea, deşi nu combate raţiunea reglementării şi a conţinutului acesteia, consideră că textele sunt neconstituţionale prin aceea că nu conţin o serie de criterii obiective care să faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește