DECIZIE nr. 183 din 2 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Art Construct Special" – S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 4.816/2005 al Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine art. 21 din Constituţie, întrucât prin interzicerea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia se descurajează abuzul de drept şi tergiversarea soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.816/2005, Tribunalul Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Art Construct Special" – S.R.L. din Bacău cu ocazia soluţionării unei acţiuni ce are ca obiect constatarea nulităţii unui contract de asociere în participaţiune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că reglementarea criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 24 alin. (1). Autorul excepţiei arată că nici o lege nu poate îngrădi dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, această limitare în exercitarea drepturilor de către părţi creând premise pentru pronunţarea unor soluţii nelegale, abuzive, de către judecătorii unei secţii sau ai unei instanţe. Prin faptul că nu este permisă formularea, pentru aceleaşi motive de recuzare, a unei noi cereri împotriva aceluiaşi judecător, autorul excepţiei apreciază că se creează posibilitatea abuzului de drept, protejându-se una dintre părţile procesuale, şi anume a judecătorului recuzat.Tribunalul Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că prin dispoziţiile criticate legiuitorul a urmărit îndeplinirea cu celeritate a actului de justiţie prin soluţionarea într-un termen rezonabil a cererilor cu care a fost învestită instanţa. Ca atare, nu se poate vorbi de o îngrădire a dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin procedura recuzării legiuitorul având în vedere asigurarea cerinţelor principiului imparţialităţii în constituirea completului de judecată şi, totodată, prevenirea abuzului de drept, prin recuzarea judecătorilor. Partea căreia i s-a respins cererea de recuzare are însă posibilitatea, potrivit art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, să atace încheierea privind respingerea cererii odată cu hotărârea dată asupra fondului procesului. Ca atare, reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Nu se aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici dreptului la apărare al părţilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, alineate introduse prin art. I pct. 6 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 28 alin. 2 şi 3: "(2) Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.(3) Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător." … În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecăţii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală şi nu colectivă şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.De altfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare.În acest sens este Decizia nr. 97 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, prin care Curtea a statuat că, prin dispoziţiile de lege criticate, „legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestui drept constituţional.”Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi argumente învederate în decizia amintită, Curtea reţine că nu poate fi primită nici critica privind neconstituţionalitatea alin. 3 al art. 28 din Codul de procedură civilă, raportată la aceleaşi prevederi constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Art Construct Special" – S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 4.816/2005 al Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește