DECIZIE nr. 183 din 14 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eduard Sorin Ţiţei în Dosarul nr. 5.502/2000 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.502/2000, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eduard Sorin Ţiţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16, 20, 30, 31, 38, 49 şi 54, în sensul că împiedica exercitarea profesiei de ziarist, producand totodată inechitate socială.Judecătoria Brăila, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În acest sens se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, considera excepţia ca fiind neîntemeiată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este nefondata, deoarece nu sunt infrante prevederile constituţionale invocate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."Textele constituţionale, invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate, sunt art. 1 alin. (3), art. 16, 20, 30, 31, 38, 49 şi 54, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă. … (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. … (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. … (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării. … (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. … (7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. … (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege."; … – Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. … (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţionala. … (4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice. … (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică."; … – Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. … (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. … (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbaţii. … (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu pot fi reţinute, sub nici un aspect, criticile formulate.Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cazurile în care este necesară plângerea prealabilă se împart în două categorii: în cazul anumitor infracţiuni, prevăzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanţa de judecată, iar în cazul altor infracţiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plângerea trebuie adresată organului de urmărire penală competent, sesizarea instanţei urmând să fie facuta prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă pentru sesizarea organului de cercetare penală sau a procurorului, a acelora în care trebuie efectuată urmărirea penală din oficiu, precum şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate este lăsată de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului.Se observa ca în orice proces penal, începând din momentul declanşării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanţei de judecată), sunt implicate diferite părţi: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, părţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penală criticata nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal, iar distincţiile făcute între calitatea părţilor nu înseamnă nici privilegii şi nici discriminări.Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, conform căruia, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul al apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apărării împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea sa ceara tragerea la răspundere penală a celor care l-au reclamat, pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal.Curtea a constatat, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Potrivit art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la libertatea de exprimare poate fi supus "unor formalităţi, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora".De altfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 şi nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea Constituţională a statuat, pentru aceleaşi considerente, ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eduard Sorin Ţiţei în Dosarul nr. 5.502/2000 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește