DECIZIE nr. 182 din 8 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Panaitescu în Dosarul nr. 790/2002 al Judecătoriei Lipova.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca textul criticat stabileşte criteriile de formare şi atribuire a loturilor în cadrul împărţelii judiciare, fără nici o discriminare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierea din 21 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 790/2002, Judecătoria Lipova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Panaitescu într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de ieşire din indiviziune şi granituire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie. Se arata ca dispoziţia legală criticata, care prevede că la formarea şi atribuirea loturilor instanţa va ţine seama de domiciliul şi ocupaţia părţilor, dezavantajeaza coproprietarii ce au mai multe imobile situate în localităţi diferite, iar ocupaţia diferita a acestora nu ar trebui sa determine aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.Judecătoria Lipova considera ca textul criticat "nu încalcă nici dispoziţiile din Constituţie invocate de reclamant, nici alte dispoziţii constituţionale, enumerand câteva criterii orientative pentru formarea şi atribuirea loturilor cu ocazia partajului".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, arătând ca textul criticat stabileşte situaţiile de care trebuie să ţină seama instanţa la formarea şi atribuirea loturilor în cadrul împărţelii judiciare. Astfel, considera Guvernul, "nu este vorba de o reglementare de favoare pentru vreuna dintre părţi, de aplicarea automată a unei soluţii prestabilite, ci de folosirea, pe baza dezbaterilor contradictorii, a unor modalităţi admise de lege pentru stabilirea drepturilor deduse judecaţii şi pentru realizarea acestora cu respectarea întocmai a principiului egalităţii în faţa legii, precum şi a dreptului de proprietate reprezentat, în speta, de cota-parte cuvenită fiecărui copartas". De asemenea, se susţine ca dispoziţiile procedurale criticate nu creează discriminări între cetăţeni, ele fiind aplicabile în toate cauzele respective, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze, în egala măsura.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 673^9 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, acestea nefiind contrare prevederilor art. 41 şi ale art. 16 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 673^9 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va tine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere imparteala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, texte care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca textul criticat pentru neconstituţionalitate face parte din cap. VII^1 al Codului de procedura civilă, intitulat "Procedura împărţelii judiciare", introdus prin art. I pct. 222 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.Potrivit art. 673^1 din Codul de procedură civilă, text de început al capitolului respectiv, Judecarea oricărei cereri de imparteala privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comuna se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţa, în afară cazurilor în care legea stabileşte o alta procedura".Textul criticat pentru neconstituţionalitate stabileşte criteriile de care instanţa trebuie să ţină seama la formarea şi atribuirea loturilor pentru realizarea împărţelii judiciare.Examinând aceste criterii legale, Curtea retine ca existenta lor este justificată raţional şi obiectiv, având finalitatea de a îndrumă instanţa tocmai pentru a evita arbitrarul în formarea loturilor şi atribuirea lor acelor părţi care au un drept de proprietate comuna. Textul nu prevede, prin reglementarea criteriilor, nici un fel de inegalitate sau discriminare, întrucât, fără a se crea vreo diferentiere, este aplicabil tuturor părţilor, în aceeaşi măsura.În consecinţa, Curtea Constituţională constata că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.Curtea nu poate retine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, prin însăşi ipoteza avută în vedere de textul criticat, şi anume, imparteala unor bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comuna, este exclusa, ab initio, încălcarea prevederilor constituţionale care se referă la protecţia proprietăţii private. Întreaga procedura a împărţelii judiciare, reglementată de cap. VII^1 al Codului de procedura civilă, are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedura în urma căreia fiecare copartas devine proprietar exclusiv al unei anumite părţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietatii. Textul criticat pentru neconstituţionalitate nu afectează nici cota-parte ideala din masa bunurilor care formează proprietatea comuna a părţilor şi, cu atât mai mult, dreptul autorului excepţiei de a i se atribui, în urma împărţelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 673^9 din Codul de procedură civilă au ca scop, corelativ cu celelalte texte ale capitolului respectiv, sa înlesnească, într-un mod cat mai echitabil, încetarea stării de indiviziune. Totodată, Curtea retine ca acest text procedural a fost adoptat în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Panaitescu în Dosarul nr. 790/2002 al Judecătoriei Lipova.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește