DECIZIE nr. 182 din 17 decembrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995 cu privire la modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată şi comisionul vamal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995 cu privire la modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată şi comisionul vamal, ridicată de Societatea Comercială „Qumaia Impex” S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 649/A/1997 al Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ şi comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998, în prezenta reprezentantului Gărzii financiare Dolj, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa Societăţii Comerciale "Qumaia Impex" – S.R.L. din Craiova, legal citata, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 decembrie 1998.C U R T E A,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 25 noiembrie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 649/A/1997, Curtea de Apel Craiova Secţia de contencios administrativ şi comercială a sesi zat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995 cu privire la modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată şi comisionul vamal. În motivarea excepţiei se arata ca art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, referitoare, între altele, şi la domeniul fiscal, contravenind astfel prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituţia României, potrivit căruia „Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta”. Se mai apreciază ca dispoziţiile criticate ingreuneaza relaţia de comerţ, prin introducerea obligativitatii pentru furnizorii de marfa de a elibera copie de pe certificatul care atesta calitatea de plătitor al taxei pe valoarea adăugată, precum şi pentru beneficiari, de a solicita, în cazul în care valoarea taxei depăşeşte suma de 2 milioane lei, o asemenea copie.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca textul atacat nu încalcă prevederile Constituţiei, iar obligativitatea instituită în sarcina comerciantului cumpărător de a solicita certificat de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată nu încalcă scopul abilitarii, ci constituie doar măsuri de intarire a disciplinei financiare, de combatere a evaziunii fiscale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. Textul criticat nu contravine prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituţia României, iar obligaţia potrivit căreia agenţii economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată trebuie să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru toate bunurile şi serviciile achiziţionate şi sa verifice întocmirea corecta a acestora nu încalcă domeniile abilitarii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.C U R T E A,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din argumentele formulate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca aceasta nu priveşte în totalitate art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995 privind modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată şi comisionul vamal, ci numai prevederile de la lit. b) a acestui articol, şi anume: „agenţii economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligaţi să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru toate bunurile şi serviciile achiziţionate şi sa verifice întocmirea corecta a acestora, iar pentru facturile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 2 milioane lei să solicite copia certificatului de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului sau prestatorului”.Prin excepţia de neconstituţionalitate se susţine ca textul criticat încalcă Legea nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, respectiv dispoziţiile art. 1 lit. b), referitoare la completarea şi modificarea unor reglementări în domeniul fiscal, în sensul largirii facilităţilor, al relaxarii fiscalitatii sau al stimulării activităţii. Se arata ca art. 25 lit. B.b), care în redactarea modificată prin Ordonanţa nr. 22/1995 stabileşte obligaţia agenţilor economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru bunurile şi serviciile achiziţionate şi sa verifice întocmirea lor corecta, ingreuneaza activitatea acestora, contravenind scopului abilitarii legislative – acela de a largi facilităţile – şi, prin urmare, nesocotesc prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţie.Excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Prevederea din art. 25 lit. B.b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, în forma modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995, reprezintă o măsura cu caracter tehnic, prin care se precizează o condiţie indispensabila pentru sistemul legal de stabilire şi încasare de către stat a taxei pe valoarea adăugată, care corespunde necesităţii de intarire a disciplinei financiare şi de prevenire a evaziunii fiscale. Aceasta dispoziţie nu încalcă condiţiile din art. 1 lit. b) al Legii nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi deci nici prevederile constituţionale ale art. 107 alin. (3).Susţinerea potrivit căreia textul criticat ingreuneaza activitatea agenţilor economici, deşi prin Legea nr. 81/1995 s-a urmărit lărgirea facilităţilor şi stimularea activităţii în domeniul fiscal, nu poate fi reţinută. Într-adevăr legea de abilitare stabileşte numai cu caracter general scopul pentru care Guvernul este abilitat sa emita ordonanţe. În aceste condiţii, respectarea de către Guvern a scopului formulat, principial, în legea de abilitare pentru reglementările cuprinse în ordonanţele astfel emise trebuie să aibă în vedere ansamblul prevederilor fiecărei ordonanţe, iar nu texte izolate prin care se instituie măsuri cu caracter tehnic (desigur, numai dacă asemenea măsuri nu contrazic dispoziţii legale în vigoare sau principii ale Constituţiei). Or, în speta, obligaţia instituită prin art. 25 lit. B.b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, modificat, în sarcina agenţilor economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată nu poate fi considerată, prin ea însăşi, nici ca reprezentând o ingreunare a desfăşurării raporturilor contractuale în cadrul economiei de piaţa şi nici măcar ca o abatere de la principiul autonomiei de voinţa a agenţilor economici în raporturile contractuale. Dispoziţia legală atacată constituie o măsura cu caracter fiscal ce corespunde intereselor statului, având efectul introducerii unei formalităţi tehnice necesare, a carei oportunitate aparţine exclusiv deciziei Guvernului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. B din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995 cu privire la modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată şi comisionul vamal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Qumaia impex” – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 649/A/1997 al Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ şi comercială.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește