DECIZIE nr. 182 din 10 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorMariana Trofimescu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea Comercială „General Consulting and Procurement” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 6.843/1999 şi nr. 6.845/1999 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal Agenţia pentru Valorificarea Activelor Bancare este reprezentată de avocatul Mihai Constantinescu. Lipsesc autorul excepţiei, Societatea Comercială "General Consulting and Procurement" – S.A. din Bucureşti, şi Banca Comercială Română – S.A., faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 140C/2000 şi nr. 137C/2000, având în vedere ca părţile sunt aceleaşi, iar obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este identic. Reprezentantul părţii prezente este de acord cu conexarea, întrucât toate aceste cauze au aceleaşi părţi şi acelaşi obiect. Reprezentantul Ministerului Public este de acord, de asemenea, cu măsura conexarii pentru aceleaşi considerente. Faţa de aceste sustineri, pentru o mai buna soluţionare a cauzelor, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 140C/2000 la Dosarul nr. 137C/2000.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Agenţiei pentru Valorificarea Activelor Bancare, considerând ca excepţia ridicată în cauza de faţa constituie o reiterare, atât ca forma cat şi ca fond, a excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000 şi nr. 155 din 19 septembrie 2000, solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierile din 11 ianuarie 2000, pronunţate în dosarele nr. 6.843/1999 şi nr. 6.845/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante, preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „General Consulting and Procurement” – S.A. din Bucureşti într-un proces civil având ca obiect opoziţia la executare, formulată de autorul excepţiei în contradictoriu cu BANCOREX – S.A. din Bucureşti, în ale carei drepturi s-a subrogat Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare.În motivarea excepţiilor autorul acestora susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999, în întregul ei, şi în mod special dispoziţiile art. 4, 5, 8, art. 9 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 40 încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1), care consacra dreptul la apărare, şi ale art. 125, referitoare la înfăptuirea justiţiei, deoarece instituie o procedură specială de recuperare a creanţelor bancare neperformante, derogatorie de la dreptul comun.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicată faţă de excepţia de necompetentă materială şi faţă de cererea de declinare a competentei, formulate de partea adversa, în cauza "sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992„, iar pentru ca excepţia nu a mai făcut obiectul vreunei decizii anterioare a Curţii Constituţionale, este îndeplinită şi condiţia prevăzută la art. 23 alin. (3) din aceeaşi lege. Cu privire la temeinicia sau netemeinicia excepţiei instanţa nu şi-a exprimat opinia. În schimb, a prorogat pronunţarea pe excepţia de necompetentă materială până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus suspendarea judecării cauzei.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Astfel cum a fost formulată, excepţia de neconstituţionalitate se referă în primul rând la ansamblul dispoziţiilor ordonanţei şi în mod special la cele ale art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 40.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale actul normativ criticat a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000, însă modificările operate nu vizează textele legale criticate.Autorul excepţiei considera ca actul normativ criticat încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. … (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constata ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, s-a reţinut, în esenta, ca aceasta ordonanţa, emisă în baza unei legi de abilitare, şi anume Legea nr. 140/1999, reglementează o procedură specială pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate de Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi pentru soluţionarea litigiilor şi cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanţe, precum şi pentru executarea silită. Din aceasta perspectiva Curtea a constatat, pe de o parte, ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 are în vedere o categorie specială de creanţe, pentru care prevede o procedură executionala specială, şi anume creanţele bancare neperformante preluate la datoria publică, iar pe de altă parte, ca exista o strânsă legătură între datoria publică interna şi bugetul de stat, ceea ce este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte procedura executionala a creanţelor preluate la datoria publică interna. De asemenea, s-a reţinut ca, chiar dacă ordonanţa criticata cuprinde norme de procedura privind executarea, precum şi unele norme de competenţa care deroga de la dispoziţiile Codului de procedura civilă, ca şi de la alte dispoziţii cuprinse în legi speciale, aceasta nu contravine sub nici un aspect prevederilor constituţionale invocate, criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, se impune aceeaşi soluţie şi în cauza de faţa, astfel ca excepţia urmează să fie respinsă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea Comercială „General Consulting and Procurement” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 6.843/1999 şi nr. 6.845/1999 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește