DECIZIE nr. 181 din 16 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Capitel Conimpex” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.660/1998 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal se constata prezenta Societăţii Comerciale "Capitel Conimpex" – S.R.L., reprezentată de avocat Nicolae Rădulescu, şi a Ministerului Finanţelor, reprezentat de consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind Administraţia financiară a sectorului 6 Bucureşti şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia. Se arata ca, potrivit art. 9 din Legea nr. 105/1997, decizia Ministerului Finanţelor, care este un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate fi atacată în justiţie în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, deşi termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 pentru sesizarea instanţei de judecată este de 30 de zile. În consecinţa, se apreciază ca prin art. 9 din Legea nr. 105/1997, care este o lege ordinară, se modifica o lege organică – Legea nr. 29/1990, incalcandu-se astfel prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, ca textul criticat încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 48, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este indreptatita să obţină anularea actului, condiţiile şi limitele exercitării acestui drept fiind stabilite prin lege organică.Reprezentantul Ministerului Finanţelor solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Se arata ca termenul fiind 30 de zile prevăzut la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 şi invocat de autoarea excepţiei în susţinerea neconstitutionalitatii textului criticat este un termen de recomandare, iar nu unul procedural, neaplicabil în speta. Se mai arata ca Legea nr. 105/1997 nu modifica Legea nr. 29/1990, cele doua acte normative având domenii de reglementare diferite. Se depun note scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se apreciază ca prin Legea nr. 105/1997 nu se modifica Legea nr. 29/1990 şi, în consecinţa, nu sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 48 şi art. 72 alin. (3) lit. j).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 1.660/1998, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Capitel Conimpex” – S.R.L. Bucureşti într-o cauza având ca obiect anularea Deciziei Ministerului Finanţelor nr. 1.348/1998, precum şi a măsurilor dispuse de Administraţia financiară a sectorului 6 Bucureşti. În motivarea excepţiei se susţine ca textul criticat încalcă art. 48 şi art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se considera ca art. 9 din Legea nr. 105/1997, potrivit căruia decizia Ministerului Finanţelor, care este un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, poate fi atacată în justiţie în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, modifica termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 pentru sesizarea instanţei de judecată şi, în consecinţa, se apreciază ca prin Legea nr. 105/1997, care este o lege ordinară, se modifica o lege organică – Legea nr. 29/1990, incalcandu-se astfel prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Se mai susţine ca textul criticat încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 48, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este indreptatita să obţină anularea actului, condiţiile şi limitele exercitării acestui drept fiind stabilite prin lege organică.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca termenele prevăzute la art. 2, 4 şi 9 din Legea nr. 105/1997 sunt termene imperative, absolute şi de decădere, iar termenul de 30 de zile, reglementat de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, invocat în motivarea excepţiei, „este un termen de recomandare, mai ales dacă se are în vedere faptul ca Legea nr. 29/1990 a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Constituţiei (21 noiembrie 1991)”. Se mai afirma ca, potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea drepturilor.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia este neîntemeiată. Se arata ca Legea nr. 105/1997 nu modifica Legea nr. 29/1990 şi, în consecinţa, nu încalcă art. 48 din Constituţie. Cele doua acte normative au domenii de reglementare diferite, iar invocarea faptului ca prima lege este organică, iar a doua, ordinară nu are relevanta. Se mai arata ca, în temeiul art. 3 din Legea nr. 29/1990, „Cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevăzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de către organele prevăzute de legea specială şi în condiţiile stabilite de aceasta”. Or, legea specială este Legea nr. 105/1997, care stabileşte condiţiile şi termenele de soluţionare a contestaţiilor agenţilor economici faţă de sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor. Se mai apreciază ca, în speta, nu este aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 29/1990, iar excepţia nu se încadrează în competenţa de control al constituţionalităţii stabilită prin Constituţie şi prin Legea nr. 47/1992.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 105/1997, care prevăd: „Împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor contestate.În situaţia în care legea specială nu precizează instanţa judecătorească competenţa să soluţioneze acţiunea, aceasta va fi remisă spre soluţionare curţii de apel în a carei raza teritorială petentul îşi are sediul sau domiciliul, după caz.Împotriva sentinţei curţii de apel sau a judecătoriei se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie sau la tribunal, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea ca art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, instituind termenul de 15 zile pentru formularea acţiunii în justiţie împotriva deciziei Ministerului Finanţelor, modifica Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care în art. 5 alin. 3 prevede un termen de 30 de zile în care cel ce se considera vătămat într-un drept al său poate sesiza instanţa judecătorească. Ca urmare, autorul excepţiei apreciază ca printr-o lege ordinară, şi anume prin Legea nr. 105/1997, se modifica Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care este o lege organică, incalcandu-se astfel prevederile art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, care prevede reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ.Curtea constata ca aceasta sustinere nu poate fi reţinută.Potrivit art. 3 din Legea nr. 29/1990, „Cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevăzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de către organele prevăzute de legea specială şi în condiţiile stabilite de aceasta”. În sensul acestui articol, prin Legea nr. 105/1997 se stabilesc proceduri administrativ-jurisdicţionale speciale, referitoare la soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor formulate de agenţii economici cu privire la actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, în materia impozitelor şi taxelor. Ca atare, Legea nr. 105/1997 este o lege specială care reglementează procedura de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor privind impozitele, taxele şi alte venituri bugetare, iar nu o lege de modificare a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Capitel Conimpex” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.660/1998 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește