DECIZIE nr. 180 din 22 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Drăguţ în Dosarul nr. 270/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Adriana-Mihaela Corâci, lipsă fiind părţile Cooperativa de credit "Antic" din Bistriţa, Gavriş Zubaşcu şi Floarea Zubaşcu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autoarei excepţiei învederează că Maria Drăguţ a formulat o nouă cerere de amânare a cauzei, întrucât nu se poate prezenta, fiind bolnavă. În acest sens depune la dosar cererea, însoţită de un certificat medical.Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de amânare a judecării cauzei ca fiind neîntemeiată.Curtea respinge cererea formulată de autoarea excepţiei, considerând că este nejustificată amânarea cauzei în condiţiile în care în dosar s-a mai acordat un termen la cererea acesteia, în vederea angajării unui apărător şi a pregătirii apărării.Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, arătând că dispoziţiile art. 147, 246 şi 289 din Codul penal încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, care impun ca la situaţii diferite să se aplice un tratament diferit. Arată că funcţia de notar public nu este o funcţie publică în sensul definiţiei date de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi nici nu se regăseşte în anexa la această lege, care enumeră funcţiile publice. Ca urmare, notarii publici nu pot fi asimilaţi funcţionarilor publici şi nu pot fi responsabili pentru infracţiuni care presupun această calitate a subiectului activ, cum sunt infracţiunile de serviciu.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 270/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Maria Drăguţ, inculpată recurentă în dosarul menţionat, condamnată pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de fals intelectual săvârşite în calitate de notar public.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile criticate, ce definesc noţiunea de funcţionar public, respectiv care reglementează infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de fals intelectual, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece notarul public nu are calitatea de funcţionar public. Se arată în acest sens că actul normativ la care face trimitere Constituţia este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar notarul public nu se regăseşte nominalizat în anexa la acest act normativ. De asemenea, potrivit art. 3 şi 4 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar actul întocmit de către acesta, purtând sigiliul şi semnătura sa, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Notarul public se bucură de o independenţă totală din punct de vedere profesional, ceea ce nu este valabil în cazul funcţionarilor publici cu care, din eroare, autorităţile îi asimilează pe notarii publici. Pentru aceste motive – arată autoarea excepţiei – apare ca un artificiu, fără o reglementare expresă raportată la profesiile liberale, ca un liber profesionist să răspundă penal pentru infracţiuni de serviciu, prin dispoziţiile criticate fiind încălcat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, care impune faţă de situaţii diferite un tratament diferit.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală arată că excepţia este întemeiată şi că dispoziţiile art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, în legătură cu înţelesul noţiunii de funcţionar public raportat la profesia liberală, autonomă a notarului public, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece categoriile de profesii liberale, cum este cea de notar public, nu pot fi asimilate sau incluse în sfera noţiunii de funcţionar public, în aceste cazuri impunându-se aplicarea cu prioritate a legii speciale, respectiv a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât noţiunile de funcţionar, respectiv de funcţionar public, definite de art. 147 din Codul penal, nu sunt de rang constituţional, ci de domeniul legii. În ceea ce priveşte corelarea dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, Guvernul arată că prin faptul definirii unor noţiuni, precum şi prin faptul incriminării unor fapte având un pericol social ridicat, nu se creează privilegii şi discriminări de natura celor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, republicată, având la bază considerente de rasă, naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 246 şi 289 din Codul penal sunt aplicabile, fără discriminare, oricărei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar. Se mai arată că, potrivit art. 3 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, actul întocmit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Din cuprinsul dispoziţiilor art. 145 din Codul penal rezultă înţelesul termenului public, stabilit de legiuitor şi în raport cu serviciile de interes public, pe care le îndeplinesc, printre alţii, şi notarii publici. În ceea ce priveşte definirea noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar, aceasta este, din punctul de vedere al Constituţiei, în sarcina legiuitorului, fiind realizată de Codul penal prin dispoziţiile art. 147. Tot legiuitorul poate stabili şi infracţiunile săvârşite de funcţionari publici sau funcţionari, cum sunt, de exemplu, infracţiunile de serviciu (între care şi cea reglementată de art. 246 din Codul penal) sau falsul intelectual, reglementat de art. 289 din Codul penal, săvârşite de notarul public cu prilejul îndeplinirii serviciului de interes public, pe care legal este obligat să-l realizeze. Pe cale de consecinţă – se arată în punctul de vedere al Avocatului Poporului definirea noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, nu reprezintă o problemă de domeniul jurisdicţiei constituţionale, legiuitorul fiind singurul competent să o facă. În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, care au următorul cuprins:– Art. 147: "Prin lt; lt;funcţionar public gt; gt; se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.Prin lt; lt;funcţionar gt; gt; se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";– Art. 246: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";– Art. 289: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Tentativa se pedepseşte."Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, cu referire la aplicarea acestora unor fapte comise de notarii publici, prin Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002. Din jurisprudenţa în materie a Curţii este de menţionat şi Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145 şi 147 din Codul penal, în contextul căreia se susţinea, de asemenea, că notarii publici, ca de altfel şi alţi profesionişti (avocaţi, doctori, arhitecţi), nu pot fi calificaţi funcţionari publici şi deci nu pot răspunde pentru săvârşirea unor infracţiuni la care subiectul activ are, potrivit dispoziţiei incriminatoare, calitatea de funcţionar public sau funcţionar. Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate privitoare la dispoziţiile menţionate, cu motivarea că noţiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competenţa exclusivă a legiuitorului atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunile săvârşite de persoanele având această calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organică, face prin dispoziţiile art. 147, prin care defineşte noţiunile de funcţionar public şi funcţionar şi prin stabilirea infracţiunilor săvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, cum sunt infracţiunile de serviciu (între care se înscrie şi cea prevăzută şi pedepsită de art. 246 din Codul penal) sau falsul intelectual (prevăzut şi pedepsit de art. 289 din Codul penal) săvârşit de notarul public, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. Potrivit art. 4 din Legea nr. 36/1995, actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege, iar falsificarea acestuia, în modul prevăzut de art. 289 din Codul penal, nu poate fi caracterizată decât ca infracţiune de fals intelectual.În concordanţă cu jurisprudenţa constantă în materie a Curţii, nu poate fi primită susţinerea autoarei excepţiei referitoare la încălcarea, prin dispoziţiile criticate, a principiului egalităţii în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este de competenţa jurisdicţiei constituţionale, după cum s-a arătat, considerentele şi soluţiile adoptate prin deciziile citate păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu există elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, 246 şi 289 din Codul penal, excepţie ridicată de Maria Drăguţ în Dosarul nr. 270/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește