DECIZIE nr. 180 din 20 iunie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arsenal” S.A. – filiala a Companiei Naţionale „Romarm” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.415/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, reprezentată prin consilier juridic Corina Stanculescu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Reprezentantul Ministerului Public arata ca faţă de jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, a devenit inadmisibila în temeiul art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.415/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arsenal” S.A. – filiala a Companiei Naţionale „Romarm” – S.A. din Bucureşti într-un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate, prin care au fost introdusi în completele de judecată asistenţi judiciari, cu competenţa de a judeca în prima instanţa, împreună cu un judecător, cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 şi 125 din Constituţie. Legea fundamentală statorniceste principiul potrivit căruia numai judecătorului i se atribuie competenţa de a judeca şi de a impune executarea silită a hotărârilor.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ apreciază ca "excepţia de neconstituţionalitate necesita discuţii, putând fi considerată ca acceptabilă", dar cea care trebuie să se pronunţe este Curtea Constituţională.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila deoarece Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2002, s-a pronunţat în sensul neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum este definit de autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanţa aprobată şi modificată prin Legea nr. 118/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001.În raport cu susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi autorul excepţiei se referă la art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, în realitate critica priveşte numai dispoziţia cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căreia în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecinţa, obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte în cauza de faţa îl constituie art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata următoarele:Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 36 din 5 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 6 martie 2002, cu prilejul soluţionării excepţiei ridicate tot de către Societatea Comercială „Arsenal” – S.A. – filiala a Companiei Naţionale „Romarm” – S.A. din Bucureşti, tot în cadrul unui litigiu de muncă şi cu o motivare identică cu cea din prezentul dosar. Cu acel prilej excepţia a fost respinsă, ca devenită inadmisibila, întrucât prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, Curtea a constatat ca textele de lege criticate sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 51 şi art. 123-125 din Constituţie. Or, în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Nu pot face obiectul excepţiei […] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Asa fiind, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000), partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, excepţia este inadmisibila. În cauza decizia anterioară de respingere a excepţiei, ca devenită inadmisibila, este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arsenal” – S.A. – filiala a Companiei Naţionale „Romarm” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.415/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește