DECIZIE nr. 18 din 20 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, excepţie ridicată de Mircea Cazan, Gheorghe Dicu, Maria Valeria Isaicu, Nicolaescu Gheorghe, Cornel Ştirbeţ şi Partidul Naţional Liberal – Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.664/2004 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Nicolae Neagu, Nicolae Nan, Grigore Popescu, Maria Marcela Raulea şi Partidul Democrat – Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.663/2004 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.664/2004 şi nr. 3.663/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 443D/2004 la Dosarul nr. 442D/2004, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public învederează Curţii că, ulterior sesizării acestei instanţe cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a intervenit abrogarea Legii nr. 29/1990 prin art. 31 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar soluţia legislativă criticată de autorii excepţiilor a fost preluată în actul abrogator, în art. 7 alin. (1). Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii cu privire la constituţionalitatea procedurii administrative prealabile în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, apreciază, de asemenea, că este neîntemeiată, întrucât hotărârile la care face trimitere acest text de lege nu produc efecte juridice, având doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevăzute de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 21 iulie 2004, pronunţate în dosarele nr. 3.663/2004 şi nr. 3.664/2004, Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002. Excepţia a fost ridicată de Mircea Cazan, Gheorghe Dicu, Maria Valeria Isaicu, Nicolaescu Gheorghe, Cornel Ştirbeţ şi Partidul Naţional Liberal – Filiala Sibiu, respectiv de Nicolae Neagu, Nicolae Nan, Grigore Popescu, Maria Marcela Raulea şi Partidul Democrat – Filiala Sibiu cu prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ îndreptate împotriva prefectului judeţului Sibiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, conform cărora „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.” În acelaşi timp, potrivit opiniei lor, prevederile art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aduc atingere dispoziţiilor constituţionale consacrate în art. 21 alin. (1) şi (2), în art. 52 alin. (1) şi în art. 126 alin. (6). Argumentând această susţinere, arată că textul de lege criticat „limitează accesul la justiţie al celor vătămaţi prin hotărârile adoptate în şedinţa de constituire a consiliilor locale, scoţând în mod neconstituţional de sub controlul jurisdicţional al contenciosului administrativ hotărârile adoptate în şedinţa de constituire, cu toate că ele nu fac parte din categoria actelor administrative exceptate constituţional de la acest control.”Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prin prevederile art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale "este reglementată procedura alegerii comisiei de validare, validarea mandatelor, constituirea consiliului şi alegerea preşedintelui de şedinţă, dispoziţii care nu încalcă norma constituţională şi care sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001.”Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, referindu-se la dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, arată că procedura de judecată, inclusiv condiţiile sesizării instanţei judecătoreşti, se întemeiază pe dispoziţiile constituţionale consacrate în art. 126 alin. (2), care dau libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii. Aşa fiind, cererea de chemare în judecată, ca orice act de procedură, este supusă atât unor condiţii de formă, cât şi unor condiţii extrinseci, aşa cum este condiţia procedurii administrative prealabile. Această procedură, însă, nu încalcă principiul accesului liber la justiţie şi nici dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ de a obţine recunoaşterea pe calea justiţiei a dreptului pretins, anularea actului sau repararea pagubei, ci reprezintă o posibilitate suplimentară pentru cetăţean de apărare a drepturilor sale. De altfel, aminteşte că, în sensul aceleiaşi soluţii, este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aşa cum reiese din Decizia nr. 235/2000, Decizia nr. 145/2003, Decizia nr. 174/2004 sau Decizia nr. 216/2004. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, arată că „Hotărârile invocate de textul citat […] au doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevăzute de lege, nefiind întrunite condiţiile pentru angajarea controlului jurisdicţional pe calea contenciosului administrativ”. Având în vedere caracterul acestor norme, consideră că acestea nu sunt de natură să afecteze drepturi sau interese legitime ale persoanelor, în sensul textelor constituţionale invocate.Avocatul Poporului apreciază că numai instanţa de contencios constituţional poate decide cadrul constituţional în care urmează să fie examinată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât din încheierea prin care Curtea Constituţională a fost sesizată nu reies textele constituţionale pretins a fi încălcate. De asemenea menţionează că, în opinia sa, textele de lege criticate "nu contravin nici unui text din Constituţie […]".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: „Înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. 2, autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.”De asemenea, autorii excepţiei invocă şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 2 februarie 2002 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 673/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 24 decembrie 2002. Potrivit acestui text de lege, „Hotărârile nr. 1-4 se semnează de preşedintele de vârstă şi de cei 2 asistenţi ai acestuia şi se contrasemnează de secretar. Aceste hotărâri au caracter constatator. Ele nu produc efecte juridice, neputând forma obiectul unor acţiuni în justiţie.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 21 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. […] … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 52 alin. (1): "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";– Art. 126 alin. (6) din Constituţie: "(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, a intervenit abrogarea Legii nr. 29/1990 prin art. 31 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În acelaşi timp, observă că soluţia legislativă criticată de autorii excepţiilor a fost preluată în actul abrogator, în art. 7 alin. (1), potrivit căruia: „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”. Aşa fiind, Curtea urmează să analizeze conformitatea acestui din urmă text de lege cu prevederile constituţionale invocate.Astfel, Curtea constată că problema constituţionalităţii procedurii administrative prealabile a fost supusă în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză, soluţia constantă fiind aceea de respingere a excepţiilor ca neîntemeiate. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, şi Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, în care s-a statuat că „textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat ilegal. Dispoziţia constituţională invocată a desfiinţat condiţia prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdicţională. Nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este […] procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.”Curtea apreciază că în speţă nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei amintite.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate îndreptată împotriva dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, Curtea observă că aceasta are în vedere imposibilitatea atacării în justiţie a hotărârii de alegere a comisiei de validare, a celei de validare a mandatelor de consilieri locali, a celei de constituire a consiliului local ori a celei de alegere a preşedintelui de şedinţă, autorii excepţiei apreciind că astfel este încălcat principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Curtea constată, însă, că la o examinare mai atentă a textelor legale criticate argumentele invocate în susţinerea neconstituţionalităţii apar ca fiind neîntemeiate. Astfel, aşa cum reiese din însuşi conţinutul acestor prevederi legale, hotărârile despre care s-a făcut menţiune nu întrunesc condiţiile pentru declanşarea unei acţiuni în contencios administrativ, deoarece nu produc efecte juridice, ele având doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, excepţie ridicată de Mircea Cazan, Gheorghe Dicu, Maria Valeria Isaicu, Nicolaescu Gheorghe, Cornel Ştirbeţ şi Partidul Naţional Liberal – Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.664/2004 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Nicolae Neagu, Nicolae Nan, Grigore Popescu, Maria Marcela Raulea şi Partidul Democrat – Filiala Sibiu în Dosarul nr. 3.663/2004 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește