DECIZIE nr. 18 din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a celor din anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 şi anexa la Legea nr. 85/1992



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a prevederilor cuprinse în anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 şi anexa la Legea nr. 85/1992, excepţie ridicată de Societatea Comercială „A.C.I. Bistriţa” – S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 498.1/190/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 314D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că părţile Mihaela Cioloboc, Nicolae Coman şi alţii au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 223/2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 498.1/190/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a prevederilor cuprinse în anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 şi anexa la Legea nr. 85/1992, excepţie ridicată de Societatea Comercială „A.C.I. Bistriţa” – S.A. din Bistriţa într-o cauză având ca obiect „obligaţia de a face”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile sunt neconstituţionale, deoarece creează posibilitatea obligării unei persoane juridice de drept privat să înstrăineze un bun proprietatea sa, dobândit în mod licit, împotriva voinţei sale, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate, lipsindu-l de conţinut.De asemenea, textele criticate impun persoanei juridice obligaţii şi restrângeri referitoare la dreptul de a dispune de bunul său, inclusiv cu privire la preţ, după ce statul român a încasat preţul pentru locuinţă, context în care nu ar mai avea dreptul să dispună, din nou, de acest bun, în baza unui alt text de lege.Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin textele de lege criticate nu a fost încălcat dreptul de proprietate, acestea operând doar o limitare legală a exerciţiului acestui drept, şi nu o expropriere, o naţionalizare sau orice altă măsură de trecere silită în proprietatea publică a statului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest context, arată că prin art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul-lege nr. 61/1990 se consacră o normă de justiţie socială, conformă cu art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie şi în deplină concordanţă cu normele instituite prin art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile art. 1 din Legea nr. 85/1992, Avocatul Poporului invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 598/2009, prin care s-a statuat că această reglementare legală nu contravine Legii fundamentale.Referitor la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, precum şi cele din anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 şi anexa la Legea nr. 85/1992.Textele de lege criticate din Decretul-lege nr. 61/1990 au următorul cuprins:– Art. 1: "Întreprinderile pentru vânzarea locuinţelor şi oficiile specializate pot vinde către populaţie locuinţe construite din fondurile statului, în condiţiile prezentului decret-lege.";– Art. 3: "Locuinţele prevăzute la art. 1 se vând cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, cu achitarea integrală a preţului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau prin acordarea unui împrumut de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni, fără restricţii privind deţinerea în proprietate a unei a doua locuinţe.O dată cu locuinţa se transmite cumpărătorului acesteia şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent, pe durata existenţei construcţiei.";– Art. 6: "Preţurile de vânzare către populaţie pentru locuinţele construite din fondurile statului şi recepţionate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 şi 2.În vederea corelării preţurilor de vânzare cu preţurile de deviz pentru locuinţele recepţionate după 1 ianuarie 1990, Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţională pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzătoare ale preţurilor de vânzare în funcţie de numărul de camere, suprafeţele utile, gradul de confort şi finisaj.";– Art. 7: "În vederea încheierii contractului pentru vânzarea locuinţelor, cumpărătorii vor depune la unitatea specializată un avans de cel puţin 30 la sută din preţul de vânzare al locuinţei.Pentru tinerii în vârstă de până la 30 de ani, avansul va fi de cel puţin 10 la sută din preţul de vânzare al locuinţei.";– Art. 1 din Legea nr. 85/1992: „Locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie şi ale prezentei legi.Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuinţele care depăşesc suprafeţele maxime prevăzute în actele normative în baza cărora s-au executat locuinţele din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintă, la data vânzării, finisaje superioare, echivalente unor lucrări de artă sau ornamentale deosebite, sau care beneficiază de dotări speciale, cum ar fi: piscină, saună, seră, cramă, bar-vinotecă, cameră frigorifică sau altele asemenea.De asemenea, sunt exceptate locuinţele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitării funcţiei, chiar dacă acestea sunt scoase ulterior din evidenţa locuinţelor de protocol."Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 şi anexa la Legea nr. 85/1992 se referă la „Preţurile de vânzare către populaţie ale locuinţelor construite din fondurile statului înainte de 1 ianuarie 1977”.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) referitoare la dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiilor cuprinse în art. 1 din primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. II-77 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, raportate la prevederile art. 11, art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 874 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, a reţinut că Decretul-lege nr. 61/1990 reglementează posibilitatea cumpărării locuinţelor construite din fondurile statului de către chiriaşii acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că, prin normele criticate, legiuitorul a avut în vedere protejarea chiriaşilor, fără a stabili vreun criteriu de diferenţiere între aceştia, ele aplicându-se tuturor celor aflaţi în ipoteza reglementată de aceste norme. Singura cerinţă stabilită de normele criticate este manifestarea de voinţă a chiriaşului de a cumpăra locuinţa, exprimată prin cererea adresată unităţilor specializate în vânzarea locuinţelor.Curtea constată că s-a pronunţat şi asupra constituţionalităţii prevederilor art. 1 din Legea nr. 85/1992, de exemplu, prin Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, sau prin Decizia nr. 252 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 6 august 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.Astfel, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate prevăd o trecere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.Curtea a constatat, în legătură cu invocarea încălcării art. 44 din Constituţie, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se consacră o normă de justiţie socială, chiriaşii având posibilitatea să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, aceste prevederi de lege sunt conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, precum şi în deplină concordanţă cu dispoziţiile cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 3, 6 şi 7 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, precum şi a prevederilor cuprinse în anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 şi anexa la Legea nr. 85/1992, excepţie ridicată de Societatea Comercială „A.C.I. Bistriţa” – S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 498.1/190/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește