DECIZIE nr. 179 din 20 iunie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuvântul Libertăţii” – S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2000 ale Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde Casa de asigurări de sănătate Dolj, prin consilier juridic Silviu-Gabriel Gaiducovici. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 74C/2002 şi nr. 110C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie din oficiu problema conexarii cauzelor.Reprezentantul Casei de asigurări de sănătate Dolj nu se opune conexarii dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 110C/2002 la Dosarul nr. 74C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Casei de asigurări de sănătate Dolj considera ca în contextul în care statul are rolul de a proteja interesele naţionale pe plan financiar, în ipoteza în care debitorul obligaţiei fiscale nu a executat-o la scadenta, instituirea unui instrument de executare silită care să permită calculul majorărilor de întârziere în mod nelimitat, până la data achitării sumei datorate inclusiv, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 134. În aceste condiţii solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării interesului naţional pe plan financiar este asigurarea certitudinii în constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului şi combaterii evaziunii fiscale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 12 decembrie 2001 şi 16 ianuarie 2002, pronunţate în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2001, Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuvântul Libertăţii” – S.A. din Craiova în litigii ce au ca obiect anularea unor acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 alin. (2) şi ale art. 134 din Constituţie, deoarece prin abilitarea Guvernului de a stabili cuantumul majorărilor de întârziere se ajunge la situaţia ca acestea să depăşească cuantumul debitului principal şi la instituirea unui blocaj financiar perpetuu, cu consecinţa falimentarii agenţilor economici.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece din dispoziţiile legale criticate rezultă ca "majorările de întârziere sunt nelimitate şi ca pot depăşi cu mult suma datorată", iar "aceasta nelimitare este inechitabila şi franeaza participarea agenţilor economici la concurenta legală din cadrul economiei de piaţa".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "sancţionarea întârzierii la plata obligaţiilor bugetare nu încalcă prevederile Legii fundamentale cu privire la aşezarea justa a sarcinilor fiscale în cadrul sistemului legal de impuneri, întrucât majorările de întârziere nu sunt parte componenta a sistemului legal de impuneri". De asemenea, se arata ca, deşi "prin întârzierea la achitarea obligaţiilor bugetare, majorările de întârziere pot depăşi suma datorată", aceasta "nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea prevederilor legale invocate. De altfel, debitorii obligaţiilor bugetare au dreptul de a solicita şi de a obţine, în condiţiile legii, facilităţi cu privire la amânarea şi eşalonarea plăţii, precum şi scutiri şi reduceri ale sumelor datorate, inclusiv pentru majorările de întârziere".Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece "aşezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face vorbire art. 53 din Constituţia României se referă la criteriile de stabilire a cuantumului taxelor şi impozitelor, şi nicidecum la consecinţele neplatii acestora". De asemenea, se arata ca dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora majorările de întârziere se calculează "pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare şi până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare", iar cota acestora "se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naţionala a României", implica în fapt tocmai o limitare a cuantumului acestor majorări.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996), aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), cu modificările ulterioare.Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins: "Pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare şi până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.Cota majorărilor de întârziere se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naţionala a României.În cazul constatării unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare, la care s-a stabilit diferenţa, până la data realizării acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător.În cazul obligaţiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligaţii se calculează până la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind infrante de aceste dispoziţii legale sunt cele ale art. 53 alin. (2) şi art. 134, cu următorul conţinut:– Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.";– Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; … d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; … e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în cea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege. De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 134, întrucât stabilirea de sancţiuni administrative, sub forma majorărilor, pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare nu este incompatibilă cu economia de piaţa şi cu libertatea comerţului. În acest sens Curtea observa ca majorările de întârziere nu pot fi stabilite în mod nelimitat, asa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci prin corelare cu unul dintre mecanismele economiei de piaţa, şi anume cu taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţionala a României.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuvântul Libertăţii” – S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 şi nr. 1.068/A/2000 ale Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește