DECIZIE nr. 178 din 29 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompetrol” – S.A. Bucureşti, Societatea Comercială „Rompetrol Well Services” – S.A. Ploieşti şi Societatea Comercială „Rompetrol Downstream” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 288/COM/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei, prin avocat, precum şi partea Faber Invest Trade Inc. România, prin avocat, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorilor excepţiei arată că textul legal este neconstituţional, întrucât dă dreptul unor acţionari să conteste o hotărâre a adunării generale a acţionarilor în condiţiile în care, cu privire la o altă hotărâre a adunării generale a acţionarilor, care se află într-o strânsă legătură cu cea atacată, fie au votat pentru adoptarea ei, fie, nefiind prezenţi sau votând împotrivă, nu au atacat în instanţă aceasta din urmă hotărâre. În consecinţă, se apreciază că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2).Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că art. 132 alin. (2) din legea criticată nu încalcă prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci sunt o expresie a liberului acces la justiţie şi a principiului egalităţii, în acest fel asigurându-se un echilibru între acţionari.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că textul legal criticat este în sensul aplicării dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 288/COM/2004, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompetrol” – S.A. Bucureşti, Societatea Comercială „Rompetrol Well Services” – S.A. Ploieşti şi Societatea Comercială „Rompetrol Downstream” – S.A. Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în anulare a unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a). În acest sens, se consideră că dispoziţiile criticate sunt „de natură a crea în mod nejustificat instabilitate în cadrul activităţii unei societăţi comerciale, fapt care încalcă principiul potrivit căruia statul trebuie să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”. Totodată se mai apreciază că orice concurent de pe piaţă în cazul în care „cumpără o singură acţiune poate promova, sub «protecţia» redactării neglijente a art. 131 alin. (2), acţiuni prin care să destabilizeze activitatea competitorului său de pe piaţă, aducându-se atingere şi principiului concurenţei loiale”. Totodată se consideră că „dispoziţiile art. 131 alin. (2) sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că dau dreptul acţionarilor de a ataca o hotărâre a adunării generale chiar în condiţiile în care, în legătură cu o altă hotărâre a adunării generale, anterioară sau ulterioară, care se află într-o legătură necesară cu hotărârea atacată, determinată de unitatea operaţiunii pe care o adoptă, au votat pentru adoptarea hotărârii aflate în legătură necesară sau, nefiind prezenţi sau votând împotrivă, nu au atacat aceasta din urmă hotărâre în instanţă în termenul prevăzut de lege”.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Instanţa apreciază că prevederile criticate "consacră o măsură de protecţie a acţionarilor minoritari, care au posibilitatea de a contesta o hotărâre nelegală a adunării generale; acţiunea în anulare are, de principiu, caracterul unei acţiuni sociale, întrucât este exercitată exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor şi nu pentru valorificarea unui interes personal". Din această perspectivă prevederile criticate "reprezintă […] o garanţie a legalităţii actelor de voinţă internă ale societăţii comerciale" şi nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Totodată se mai arată de către instanţă că "situaţiile juridice diferite în care se află anumite categorii de subiecte de drept justifică şi tratamente juridice diferite; ca atare, acţionarii minoritari – obligaţi prin Legea nr. 31/1990 să respecte hotărârile adunărilor generale – au dreptul să le critice pentru nelegalitate”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prin dispoziţia legală criticată "se urmăreşte protecţia acţionarilor minoritari care se consideră vătămaţi printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor care este contrară legii sau actului constitutiv". Se apreciază că art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este „o consacrare în plan legislativ a principiului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21”. Se învederează totodată că există mai multe „garanţii procesuale care să nu ducă la blocarea activităţii societăţii comerciale”, astfel „introducerea acestei acţiuni nu duce la suspendarea de drept a aplicării hotărârii adunării generale, textul art. 133 [permiţând] instanţei să dispună suspendarea, dar numai după darea unei cauţiuni, măsură ce poate fi atacată de către societate cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare”. De asemenea, se arată că „judecarea cererii de anulare se face în camera de consiliu, astfel încât lămurirea raporturilor juridice se va face în condiţii de celeritate” şi că „instanţa va analiza hotărârea adunării generale, urmând a verifica dacă cererea este întemeiată; simpla introducere a acţiunii nu este de natură a anula automat hotărârea atacată”.Guvernul consideră, de asemenea, că textul art. 132 alin. (2) nu numai că nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 135, ci, dimpotrivă, "dă expresie principiilor libertăţii comerţului, concurenţei loiale şi valorificării tuturor factorilor de producţie într-un mediu favorabil punerii acestora în valoare", întrucât "se previn abuzurile acţionarilor majoritari" şi se asigură, astfel, respectarea prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 44.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate fiind conforme cu prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, asigurând, "pe această cale, cadrul normativ favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protecţia concurenţei loiale şi libertatea comerţului".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998.Ulterior sesizării Curţii, Legea nr. 31/1990 a fost din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, iar soluţia legislativă iniţială a art. 131 alin. (2) a fost preluată de art. 132 alin. (2), acesta având următorul cuprins:"(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a), acestea având următorul cuprins:"(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie." … În esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că interpretarea dispoziţiilor legale criticate în sensul că "dau dreptul acţionarilor de a ataca o hotărâre a adunării generale chiar în condiţiile în care, în legătură cu o altă hotărâre a adunării generale, anterioară sau ulterioară, care se află într-o legătură necesară cu hotărârea atacată, determinată de unitatea operaţiunii pe care o adoptă, au votat pentru adoptarea hotărârii aflate în legătură necesară sau, nefiind prezenţi sau votând împotrivă, nu au atacat aceasta din urmă hotărâre în instanţă în termenul prevăzut de lege" este neconstituţională, contravenind dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a).Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine, pe de o parte, că dispoziţiile legale criticate asigură satisfacerea cerinţei constituţionale a respectării legilor [art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală], precum şi a dreptului de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie. Din această perspectivă reglementarea dreptului acţionarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, de a ataca în justiţie hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, se bucură de legitimitatea constituţională. Pe de altă parte, Curtea observă că alin. (1) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 prevede că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. De asemenea, conform art. 133 din Legea nr. 31/1990, intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii atacate, suspendarea executării pronunţându-se prin ordonanţă preşedinţială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni. Aceste prevederi ale legii reprezintă garanţii procesuale de natură să evite introducerea şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăţilor comerciale. Totodată Curtea reţine că, în cazul în care reclamantul introduce o acţiune care va fi respinsă de instanţă ca nefondată, va avea de suportat consecinţele procesuale ale demersului său.În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, conform cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Totodată dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dau expresie principiilor constituţionale ale egalităţii şi ale liberului acces la justiţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rompetrol” – S.A. Bucureşti, Societatea Comercială „Rompetrol Well Services” – S.A. Ploieşti şi Societatea Comercială „Rompetrol Downstream” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 288/COM/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește