DECIZIE nr. 178 din 26 septembrie 2000

privind excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69, 70 şi 77 din Legea presei nr. 3/1974, republicată



Lucian Mihai – preşedinteKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69, 70 şi 77 din Legea presei nr. 3/1974, republicată, excepţii ridicate de Corneliu Vadim Tudor şi Partidul România Mare în Dosarul nr. 2.331/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, precum şi de Corneliu Vadim Tudor şi Societatea Comercială „Fundaţia, Editura, Revista România Mare” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.332/1999 al aceleiaşi instanţe de judecată.În şedinţa din 19 septembrie 2000 Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 151C/2000 la Dosarul nr. 150C/2000, care a fost primul înregistrat, constatând ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate privesc aceleaşi dispoziţii legale raportate la aceleaşi prevederi constituţionale, iar în ceea ce priveşte părţile, diferenţa este nesemnificativa sub aspectul controlului de neconstituţionalitate.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 septembrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 26 septembrie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrărilor dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.331/1999, şi prin Încheierea din 20 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.332/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69, 70 şi 77 din Legea presei nr. 3/1974, republicată. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Corneliu Vadim Tudor, Partidul România Mare şi Societatea Comercială „Fundaţia, Editura, Revista România Mare” – S.R.L. în cauze civile ce au ca obiect cereri de obligare la repararea daunelor morale.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 30 şi 49 din Constituţie referitoare la libertatea de exprimare şi, respectiv, la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, prin Încheierea din 12 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.331/1999, apreciază ca "art. 69 din Legea nr. 3/1974, republicată, nu contravine art. 30 din Constituţie, iar art. 49 nefiind aplicabil”. Acest articol poate intra însă sub incidenţa art. 150 alin. (1) din Constituţie „în măsura în care se referă la oranduirea socialistă”.Referitor la art. 77 din aceeaşi lege, instanţa apreciază ca acesta este neconstitutional în raport cu art. 30 alin. (8) din Constituţie.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 2.332/1999 Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă nu şi-a exprimat opinia nici în urma intervenţiei Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată precizează doar faptul ca, deşi preconstitutionale, dispoziţiile de lege criticate "dau naştere unor raporturi juridice cat se poate de actuale". În consecinţa, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul în punctul sau de vedere apreciază ca excepţiile au rămas fără obiect, deoarece Legea presei nr. 3/1974, republicată, a fost abrogată, cu excepţia art. 72-75 şi a art. 93, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69, 70 şi 77 din Legea presei nr. 3/1974, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3 din 19 ianuarie 1978.Autorii excepţiei susţin ca aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 30 şi 49 din Constituţie, referitoare la libertatea de exprimare şi, respectiv, la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta critica a rămas fără obiect, deoarece, ulterior sesizării sale, Legea nr. 3/1974, republicată, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000), cu excepţia art. 72-75 şi a art. 93, texte a căror neconstituţionalitate nu a fost invocată în cauza de faţa.În consecinţa, în temeiul dispoziţiilor alin. (1) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, dispoziţii coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol, rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate au devenit inadmisibile.Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69, 70 şi 77 din Legea presei nr. 3/1974, republicată, excepţii ridicate de Corneliu Vadim Tudor şi de Partidul România Mare în Dosarul nr. 2.331/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, precum şi de Corneliu Vadim Tudor şi de Societatea Comercială „Fundaţia, Editura, Revista România Mare” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.332/1999 al aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește