DECIZIE nr. 178 din 14 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, excepţie ridicată de Dumitru Coman în Dosarul nr. 1.363/2000 al Judecătoriei Raducaneni, judeţul Iaşi.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, precizând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţiile.Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 20/2001, nr. 29/2001 şi nr. 60/2001. Se considera ca în absenta unor elemente noi atât argumentele, cat şi soluţiile acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.CURTEA,examinând actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.363/2000, Judecătoria Raducaneni, judeţul Iaşi, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, excepţie ridicată de Dumitru Coman prin apărător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate, stabilind obligaţia unei persoane, sub sancţiunea condamnării penale, de a se supune prelevarii de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, încalcă dreptul la integritate fizica al persoanei, garantat de art. 22 din Constituţie. Autorul excepţiei face referire şi la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit ca "nici o persoană nu poate fi obligată, sub sancţiunea unei pedepse, sa producă probe autoincriminatorii". În opinia autorului excepţiei dispoziţiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, „incrimineaza tocmai refuzul de a constitui probe de autoincriminare”.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, faţă de pericolul pe care îl prezintă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, "conducerea unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală de 1 la mie sau care se afla în stare de ebrietate […], este necesar să fie incriminata şi sancţionată ca infracţiune". Pe de altă parte, se arata în aceeaşi opinie, "dovada unei atare imbibatii alcoolice poate fi stabilită doar printr-un examen de laborator, examen ce impune, în prealabil, prelevarea de probe biologice (de sânge) de la persoana care a condus autovehiculul".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile legale criticate "nu contravin prevederilor art. 22 şi 23 din Constituţie, deoarece, prin prelevarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, nu se aduce atingere dreptului persoanei privind integritatea fizica şi psihică". Se considera ca "obligaţia conducătorului auto de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei corespunde unei nevoi sociale, privitoare la asigurarea protecţiei dreptului la o libera şi în siguranţa circulaţie a celorlalţi participanţi la traficul rutier". Se mai arata ca "dispoziţiile criticate sunt de natura sa-l protejeze chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice". În final se arata ca dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care "nu ocrotesc dreptul unei persoane în detrimentul drepturilor celorlalte persoane".Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, dispoziţii care au următoarea redactare:– Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se afla în stare de ebrietate se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";– Art. 52: "Imbibatia alcoolică în sânge atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule când este de cel puţin 1 la mie."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea art. 22 din Constituţie, care prevede: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în raport cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, numai dispoziţiile art. 37 alin. 1 şi 3, precum şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece autorul excepţiei, inculpat într-o cauza penală, a fost trimis în judecata doar pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală (limita prevăzută la art. 52 din acelaşi decret) şi a infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, infracţiuni prevăzute la art. 37 alin. 1 şi 3 din decretul menţionat, iar nu şi pentru infracţiunea prevăzută la art. 37 alin. 2 din acelaşi decret. Prin urmare, Curtea urmează sa analizeze criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile acestor texte de lege.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, republicat, Curtea constata, în temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, ca aceasta este inadmisibila, fiind contrară prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de dispoziţiile legale arătate. Potrivit aceloraşi texte, însăşi instanţa de judecată, constatând inadmisibilitatea excepţiei referitoare la alin. 2 al art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, trebuia sa o respingă printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Analizând critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prin art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, a prevederilor art. 22 din Constituţie, referitoare la dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Într-adevăr, prin incriminarea conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se afla în stare de ebrietate nu se încalcă dreptul la viaţa şi nici cel la integritate fizica şi psihică ale persoanei, drepturi garantate de textul constituţional invocat, ci, dimpotriva, legiuitorul a urmărit tocmai garantarea acestora, prin sancţionarea penală a acelor conducatori auto care, nerespectand dispoziţiile legale, pun în pericol propria lor integritate fizica şi psihică, precum şi viaţa şi sănătatea altor participanţi la traficul rutier.Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, Curtea retine, de asemenea, ca acestea nu sunt întemeiate. Astfel autorul excepţiei susţine ca incriminarea „refuzului de a accepta prelevarea de sânge” constituie „un abuz săvârşit prin evidentul atentat asupra integrităţii fizice a persoanei” şi o încălcare a „dreptului la neautoincriminare”.Curtea constata ca în realitate conducătorul de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influenţa băuturilor alcoolice, nu este constrâns fizic sau psihic să se supună recoltarii probelor biologice, ci este invitat să se prezinte în acest scop la o instituţie de specialitate, indeplinindu-şi astfel o obligaţie legală.În ceea ce priveşte recoltarea probei de sânge Curtea observa ca textul art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu o prevede în mod explicit, ci are în vedere „probele biologice” în general. Prin urmare, dacă indiferent din ce motive persoanei în cauza nu i se poate preleva sânge, alcoolemia poate să fie stabilită şi pe baza altor probe biologice.Curtea considera ca recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la "tortura", "pedeapsa sau tratament inuman ori degradant", interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cat şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, convenţie ratificată de România prin Legea nr. 19/1990. Din aceasta perspectiva „recoltarea probelor biologice” nu este un „act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice”, condiţie impusa de convenţia menţionată pentru definirea termenului „tortura”. Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o „pedeapsa sau tratament inuman ori degradant”, interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie.Curtea mai constata ca alin. 3 al art. 37 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu lezeaza nici libertatea individuală ori siguranţa persoanei, garantată de prevederile art. 23 din Constituţie, deoarece obligaţia conducătorului auto de a se prezenta în vederea recoltarii probelor biologice decurge din lege, iar nu din dispoziţia organului de poliţie care aplica legea. Or, îndeplinirea unei obligaţii legale nu poate fi considerată o încălcare a libertăţii individuale.Referitor la "dreptul la neautoincriminare", invocat de autorul excepţiei, Curtea constata ca în Constituţia României nu este prevăzut un asemenea drept fundamental şi, prin urmare, nu poate fi invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. În realitate acesta reprezintă o posibilitate pentru persoana suspectata de săvârşirea unei infracţiuni de a nu recunoaşte fapta, drept care, în jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată de însuşi autorul excepţiei, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat, recurgand la puteri coercitive care exista independent de voinţa suspectului, de exemplu, documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urina, ca şi de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders împotriva Regatului Unit", 1966).În sfârşit, referitor la invocarea neconstitutionalitatii art. 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, Curtea retine ca susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate, deoarece stabilirea la cel puţin 1 la mie a imbibatiei alcoolice în sânge, care atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule, nu contravine în nici un caz dreptului la viaţa, dreptului la integritate fizica şi psihică ale persoanei, garantate prin art. 22 din Constituţie, ci, dimpotriva, are ca finalitate tocmai apărarea acestor valori.De altfel, dispoziţiile art. 37 alin. 3 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională stabilind ca aceste dispoziţii sunt conforme prevederilor Legii fundamentale. De exemplu, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, republicat, retinand, în esenta, ca recoltarea probei de sânge nu este expres prevăzută de lege, ci „recoltarea probelor biologice” şi, prin urmare, conţinutul infracţiunii se realizează prin refuzul recoltarii acestor probe biologice (fie recoltarea de sânge, fie alta proba).De asemenea, prin Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea Constituţională a stabilit ca dispoziţiile art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, sunt constituţionale. O soluţie asemănătoare a fost pronunţată de Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 60 din 22 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 30 aprilie 2001, cu referire la dispoziţiile art. 37 alin. 3 şi art. 52 din acelaşi decret.Întrucât nu au intervenit noi elemente de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cat şi soluţia pronunţată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, republicat, excepţie ridicată de Dumitru Coman în Dosarul nr. 1.363/2000 al Judecătoriei Raducaneni, judeţul Iaşi.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 şi 3, precum şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966, republicat, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește