DECIZIE nr. 177 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005), Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (8) – în realitate alin. (7) – din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Constantin Robu într-o cauză prin care lichidatorul Societatea Comercială „Reconversie şi Valorificare Active – Filiala Craiova” – S.R.L. solicită anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între autorul excepţiei şi Societatea Comercială „Cora Invest Group” – S.A. din Craiova, societate în faliment.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele: derogarea de la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cuprinsă în art. 8 alin. (7) din legea criticată, potrivit căreia judecătorul-sindic poate, în condiţiile prevăzute de text, să nu suspende soluţionarea cauzei, contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie prin aceea că „Legea fundamentală a dispus asupra existenţei şi atribuţiilor anumitor organisme, a căror activitate este menită să asigure şi să garanteze supremaţia prevederilor constituţionale”; dispoziţiile Legii nr. 47/1992, referitoare la procedura de sesizare a Curţii, condiţiile admiterii unui asemenea demers, efectele deciziilor acesteia, precum obligativitatea suspendării judecării cauzei, sunt în sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 142 alin. (1), art. 146 şi ale art. 147 alin. (4), ce „conferă Curţii Constituţionale prerogativa de garant al supremaţiei Constituţiei” şi „sunt menite să prevină apariţia unor incidente procedurale” anterior exercitării controlului de constituţionalitate; prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind suspendarea de drept a cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, „sunt reţinute de o lege organică, derogări exprese fiind permise doar printr-un act normativ cu forţă juridică egală”. Or, Legea nr. 47/1992 este, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, lege organică, pe când obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2003 aparţine legii ordinare, astfel că, fiind „în prezenţa unor acte normative cu forţă juridică diferită”, derogările instituite prin art. 8 alin. (7) din legea criticată „nu pot fi considerate constituţionale”; textul de lege ce face obiectul excepţiei creează „premizele unui tratament preferenţial în persoana participanţilor la un litigiu în materia insolvenţei faţă de părţile litigante din dosare de drept comun”, ceea ce încalcă şi art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul părţilor la un proces echitabil.Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială apreciază că excepţia ridicată este nefondată. În acest sens, în esenţă, arată că aspectele invocate "nu vizează consonanţa între art. 8 alin. (7) din Legea privind procedura insolvenţei, ca act juridic ce produce efecte cu o forţă juridică inferioară şi Constituţie", ci "vizează mai degrabă consonanţa între art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevede obligativitatea suspendării pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, şi art. 8 alin. (8) din Legea privind procedura insolvenţei”. În legătură cu invocarea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie, arată că dreptul la un proces echitabil „există în condiţiile în care dispoziţiile art. 8 alin. (8) sunt aplicabile în egală măsură tuturor cauzelor privind procedura de insolvenţă în situaţia reglementată de text”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu textele din Constituţie invocate ca fiind încălcate. Menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, deciziile nr. 293/2007 şi nr. 478/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul cuprins: „Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.”Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale: art. 1 alin. (5), care stabilesc că "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie"; art. 142 alin. (1) potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei"; ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică; ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În legătură cu susţinerile potrivit cărora art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei, precum şi ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Astfel, prin acea decizie, trimiţând la decizii anterioare ale Curţii, respingând excepţia, a reţinut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România. Prin aceeaşi decizie, s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Aşa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8 alin. (7) din lege „sunt respectate principiile constituţionale înscrise la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală”.De asemenea, prin Decizia nr. 1.051/2007, cu privire la critici potrivit cărora art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece „prin prevederea că «judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei»” nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferenţă de regim impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a „procedurii insolvenţei”.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În plus, în acest dosar se invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică. În opinia autorului excepţiei, încălcarea constă în aceea că obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2006 face parte din sfera legilor ordinare, iar Legea nr. 47/1992, de la care textul criticat face derogare, este lege organică. Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit menţiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, Legea privind procedura insolvenţei „a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată”. Or, art. 75 din Constituţie dispune cu privire la „Sesizarea Camerelor”, iar art. 76 alin. (1) din aceasta dispune că „(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere”. În consecinţă, Legea nr. 85/2006 fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi constituţionale, critica este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește