DECIZIE nr. 177 din 16 noiembrie 1999

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 640 din 29 decembrie 1999
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 38 26/02/1998
ActulREFERIRE LAOG 13 29/01/1998 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 149 25/03/2004
ActulREFERIT DEDECIZIE 71 20/04/2000
ActulREFERIT DEDECIZIE 262 19/12/2000
ActulREFERIT DEDECIZIE 243 23/11/2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Casa de cultura studenteasca Iaşi în Dosarul nr. 1.924/1998 al Curţii de Apel Iaşi, având ca părţi pe autorul excepţiei, Societatea Comercială „De Loro” – S.R.L. Iaşi şi Societatea Comercială „Dealer TV” – S.R.L. Iaşi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent invedereaza completului de judecată ca apărătorul autorului excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui ultim termen de judecată, pentru a-şi pregati apărarea.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, deoarece s-a mai acordat un termen pentru lipsa de apărare aceleiaşi părţi.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece conţinutul acesteia nu vizează o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii noi la un litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea de Apel Iaşi, prin Încheierea din 26 noiembrie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, excepţie ridicată de Casa de cultura studenteasca Iaşi într-o cauza civilă având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva Deciziei nr. 911/1998 pronunţate de Tribunalul Iaşi.Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată se susţine ca prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie prin aceea ca, neavând norme tranzitorii care să se aplice apelurilor declarate, dar încă nemotivate la data intrării sale în vigoare, „facilitează interpretări de natura a îngrădi dreptul procesual al apelantului de a-şi motiva apelul până în prima zi de înfăţişare, în condiţiile în care acel apel fusese declarat într-un moment în care legea procedurala îi recunostea acel drept”. Autorul excepţiei solicita Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra „respectivei lacune a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 ce a facilitat eroarea instanţei de apel, în interpretarea şi aplicarea art. 288^1 din Codul de procedură civilă, eroare care a dus la respingerea apelului nostru ca nemotivat în termen”.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată. În situaţia tranzitorie la care face referire, autorul excepţiei avea obligaţia de a depune motivele de apel în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, ştiut fiind ca dispoziţiile art. 288^1 din Codul de procedură civilă sunt de imediata aplicare. Admisibilitatea unei cai de atac se examinează în raport cu dispoziţiile în vigoare la data soluţionării acesteia. Or, la acea data erau în vigoare prevederile art. 288 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere primit din partea Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă, întrucât conţinutul acesteia nu vizează o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii noi la o cauza aflată pe rol. Ar fi vorba, asadar, despre o chestiune ce este exclusiv de competenţa instanţei de judecată.Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, dispoziţiile de procedura sunt de imediata aplicare. Actele procedurale efectuate sub imperiul legii vechi rămân valabile, iar cele îndeplinite după intrarea în vigoare a legii noi vor fi supuse prevederilor acesteia. Aceasta face ca în cadrul unui proces să poată exista atât actele îndeplinite după legea veche, cat şi actele ce se îndeplinesc după legea noua.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă.Aceasta reglementare conţine unele norme de modificare şi completare a Codului de procedura civilă, referitoare la conţinutul hotărârii judecătoreşti, la motivarea acesteia, la cererea şi termenul de apel, la motivarea şi comunicarea apelului, precum şi la termenul de recurs, motivarea şi comunicarea recursului. Asa fiind, este nerelevantă invocarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, deoarece reglementările ordonanţei examinate nu au nici o legătură cu acest drept constituţional.Sub un alt aspect, autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine şi ca actul normativ criticat nu conţine dispoziţii tranzitorii care să reglementeze termenul de motivare a apelurilor declarate la data intrării sale în vigoare, solicitandu-se Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra "respectivei lacune a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 ce a facilitat eroarea instanţei de apel”, pentru ca, ulterior, instanţa de control judiciar să poată interpreta şi aplica art. 288^1 din Codul de procedură civilă.Analizând aceasta cerere a autorului excepţiei, Curtea constata ca se solicita de fapt completarea prevederilor ordonanţei în sensul celor precizate în cuprinsul cererii. Soluţionarea acestor probleme este însă de competenţa exclusiva a Parlamentului. Modificările şi completările aduse Codului de procedura civilă prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 în privinta termenelor în care urmează să fie motivate apelurile, fără a se stabili explicit şi norme cu privire la căile de atac deja declarate la data intrării sale în vigoare, reprezintă o opţiune a legiuitorului, singurul în măsura de a institui regulile de desfăşurare a căilor de atac în faţa instanţelor de judecată. În acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, care a stabilit ca extinderea dispoziţiilor legale criticate la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul adaugarii în cuprinsul acestuia a unor noi reglementări, aparţine competentei exclusive a organului legislativ.De altfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai intelesului sau contrar Constituţiei”.De aceea, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Casa de cultura studenteasca din Iaşi în Dosarul nr. 1.924/1998 al Curţii de Apel Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x