DECIZIE nr. 176 din 8 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 8.809/180/2007 al Tribunalului Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.364D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Construcţii Feroviare „Moldova” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.463./245/2009 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere identitatea parţială de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.687D/2010 şi nr. 4.364D/2010. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.687D/2010 şi nr. 4.364D/2010.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.809/180/2007, Tribunalul Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice.Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.463./245/2009, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice.Excepţia a fost invocată de Vasile Botomei şi de Societatea Comercială Construcţii Feroviare "Moldova" – S.A. din Iaşi în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că nu este echitabil ca executarea creanţelor faţă de stat să deroge de la dreptul comun, aplicabil persoanelor fizice şi persoanelor juridice de drept privat, întrucât s-ar ajunge la stabilirea unui regim preferenţial pentru instituţiile publice.Astfel, de vreme ce, potrivit regulilor generale din dreptul comun, în cazul celorlalte categorii de debitori, pe calea executării silite pot fi urmărite, în vederea stingerii debitelor, toate veniturile şi bunurile neexceptate de lege, executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice se poate realiza doar dintr-o singură sursă bănească, prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli. În cazul instituţiilor publice debitoare, sunt excluse de la executare toate bunurile şi toate resursele financiare (veniturile) neevidenţiate în capitolul cheltuieli din buget, la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, chiar dacă acestea constituie elemente de patrimoniu din proprietatea privată a instituţiilor publice respective.Prin restricţionarea posibilităţii de executare silită asupra unei instituţii publice, ordonanţa face ca litigiile împotriva acestor persoane juridice să se prelungească nejustificat, posibilitatea creditorilor acestora de a obţine realizarea efectivă a drepturilor lor fiind mult întârziată.De asemenea, obligarea unui creditor de a-şi încasa creanţa în limitele menţionării respectivei creanţe în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei publice, în condiţiile în care la data aprobării bugetului nu pot fi cunoscute toate creanţele ce urmează a fi executate, reprezintă o interferenţă în respectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi a persoanelor fizice şi juridice.Tribunalul Bacău – Secţia civilă şi Tribunalul Iaşi – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor ordonanţei prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 444 din 20 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 8 decembrie 2003, Curtea a statuat că, „indiscutabil, ordonanţa instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, aşa cum s-a arătat, este în concordanţă cu principiile consacrate de aceasta şi nu înfrânge regula accesului liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil.Interzicerea executării silite asupra altor fonduri băneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci o normă de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu".Pe de altă parte, prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, a reţinut că ordonanţa a cărei constituţionalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfăşurării activităţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.Art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garantează creanţele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, condiţiile instituite în această materie prin ordonanţă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor.De asemenea, prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, a statuat că dispoziţiile criticate referitoare la procedura executării obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice se aplică fără nicio discriminare tuturor creditorilor instituţiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art. 16 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.Mai mult, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate stabili regulile de desfăşurare a procedurii de judecată, fără să aducă atingere substanţei drepturilor şi libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 din ordonanţă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, reţinând că „este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituţia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată (dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungeşte durata procedurii de executare a titlului”. Însă, Curtea a observat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov contra Rusiei, s-a statuat că, „deşi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.În final, Curtea a reţinut că procedura de executare a obligaţiilor de plată aparţinând instituţiilor publice, aşa cum e reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, se desfăşoară într-un termen rezonabil.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Vasile Botomei în Dosarul nr. 8.809/180/2007 al Tribunalului Bacău – Secţia civilă şi de Societatea Comercială Construcţii Feroviare „Moldova” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 7.463./245/2009 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește