DECIZIE nr. 176 din 6 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Bălănean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, în Dosarul nr. 272/1752/2010 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 142D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă referitor la prevederile art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^14 alin. 1 din acelaşi cod, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea penală din 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 272/1752/2010, Tribunalul Sălaj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Maria Bălănean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, cu ocazia soluţionării recursului într-o cauză penală având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală şi dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, întrucât, pe de o parte, instanţa nu are obligaţia să comunice petentului în termen legal, indiferent dacă a fost sau nu prezent la judecată sau la pronunţare, nici dispozitivul hotărârii, nici motivarea acesteia, iar, pe de altă parte, instanţa de recurs nu poate administra alte probe testimoniale în afară de declaraţia inculpatului, obligatorie în anumite condiţii.Tribunalul Sălaj – Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.069/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 360 alin. 1 şi 3 şi art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 360 alin. 1 şi 3: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare.[…] După redactarea hotărârii, inculpaţilor prevăzuţi în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.";– Art. 385^14 alin. 1, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: „Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 23 privind libertatea individuală, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate, în sensul că, în cazul procedurii prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală, instanţa să aibă obligaţia de a comunică petentului în termen legal, indiferent dacă a fost sau nu prezent la judecată sau la pronunţare, atât dispozitivul hotărârii, cât şi motivarea acesteia. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.II. Referitor la critica de neconstituţionalitate adusă prevederilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 76 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, reţinând că dispoziţiile procesual penale criticate nu îi interzic în vreun fel părţii să îşi susţină cauza în condiţii care să nu o dezavantajeze în raport cu părţile adverse ori să beneficieze de toate garanţiile procesuale pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în concordanţă cu prevederile constituţionale. De altfel, procedura de judecată, care cuprinde şi sistemul probator, respectiv obiectul judecăţii în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind aşadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Faptul că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, instanţa de recurs nu poate administra probe testimoniale noi nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare, cu ocazia judecării apelului, iar recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9. Pe de altă parte, în cazul în care se constată că sunt necesare probe noi, instanţa poate să admită recursul şi să dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Bălănean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, în Dosarul nr. 272/1752/2010 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește