DECIZIE nr. 176 din 28 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia pentru minori şi familie.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arătând că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea ei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005, Curtea de Apel Braşov – Secţia pentru minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pîrvu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate îngrădesc liberul acces la justiţie al cărui scop primar este acela de a apăra drepturile şi interesele legitime. Or, de vreme ce măsura arestării preventive este dispusă în condiţii de nelegalitate susceptibile de anulare, ar trebui, în virtutea prevederilor constituţionale referitoare la libertatea individuală, ca persoana privată de libertate să aibă posibilitatea de a ataca şi încheierea prin care se respinge o cerere de revocare.În realitate, critica autorului excepţiei vizează nu conţinutul reglementării deduse controlului de contencios constituţional, ci forma eliptică a acestuia, fiind nemulţumit de împrejurarea că nu poate ataca, pe lângă încheierea instanţei prin care se respinge propunerea de arestare preventivă ori se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea ei, şi încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii privative de libertate.Curtea de Apel Braşov – Secţia pentru minori şi familie opinează, cu majoritate de voturi, că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textul legal criticat este în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, fiind inacceptabil ca, împotriva unei încheieri prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, să nu existe o cale de atac.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnă asigurarea lui la toate căile de atac. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli de procedură diferite, aşa încât faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă căii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau posibilităţii de a se folosi de căile de atac stabilite de legea procesuală.Cât priveşte critica art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală faţă de art. 23 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că textul este în concordanţă cu aceste dispoziţii conform cărora încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă, care au următorul conţinut:"Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (7), referitoare la atacarea în condiţiile legii a încheierilor instanţei privind măsura arestării preventive, art. 20, privind Tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane lipsite de libertate de a introduce recurs în faţa unui tribunal.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește