DECIZIE nr. 176 din 16 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Ioan Lup în Dosarul nr. 4.875/1998 a Judecătoriei Medias.La apelul nominal răspund avocat Betinio Diamant, pentru Ioan Lup, precum şi Silvia Lup şi Mircea Morar. Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita a se pronunţa o decizie interpretativa a dispoziţiilor alin. 2 al art. 72 din Legea nr. 7/1996, în sensul că Decretul-lege nr. 115/1938 este abrogat. Avocatul arata ca au mai fost pronunţate de Curtea Constituţională decizii de interpretare. În opinia sa Legea nr. 7/1996, în întregime, este neconstitutionala, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece, prin stabilirea unor date diferite de abrogare a unor acte normative în materie de publicitate imobiliară, se creează regimuri juridice diferite, ceea ce duce la o reglementare duala într-un stat unitar. În acest sens avocatul citeaza opinia profesorului Ioan Les din lucrarea „Principii şi instituţii de drept procesual civil”, precum şi opiniile altor autori în materie. În final, precizează ca excepţia se referă la dispoziţiile alin. 2 şi 3 ale art. 72 din Legea nr. 7/1996.Silvia Lup şi Mircea Morar lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, cu precizarea ca prevederile legale criticate sunt prevederi tranzitorii, determinate de o situaţie excepţionala. Acesta precizează ca intrarea în vigoare a noului sistem de carte funciară, înainte de finalizarea lucrărilor de cadastru în fiecare judeţ, nu contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se pronunţa o decizie de interpretare referitoare la Decretul-lege nr. 115/1938, arata ca, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 4.875/1998, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Ioan Lup. În motivarea excepţiei autorul acesteia considera ca dispoziţiile alin. 2 al art. 72 din Legea nr. 7/1996 creează „un regim variabil juridic, potrivit fiecărui judeţ în parte, astfel ca vom avea regimuri juridice de publicitate diferite după fiecare judeţ, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (1) din Constituţie”. În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 3 al aceluiaşi articol din Legea nr. 7/1996, autorul excepţiei considera ca „o asemenea tehnica legislativă reglementată de acest text este contrară alin. (3) al art. 1 din Constituţie, care prevede că România este stat de drept”. În notele scrise, formulate cu ocazia ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei solicita Curţii "sa pronunţe o decizie interpretativa", "în sensul că legea prin care se abroga Decretul-lege nr. 115/1938 are aplicatiune imediata şi deci decretul-lege este actualmente abrogat şi aplicaţiunea sa ar fi neconstitutionala”.Exprimandu-şi opinia, Judecătoria Medias considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 este neîntemeiată. Se arata ca prevederile menţionate „au tocmai caracterul şi regimul unor dispoziţii tranzitorii. Ele nu produc încălcarea ordinii de drept şi deci nu se afla în contradictie cu textul art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia România este stat de drept”.Guvernul considera ca excepţia în discuţie urmează a fi respinsă; în acest sens se arata ca "modalitatea de legiferare folosită în aceste texte, determinata de o situaţie excepţionala, data de imposibilitatea intrării în vigoare a noului sistem de carte funciară, înainte de finalizarea lucrărilor de cadastru în fiecare judeţ, nu contravine cerinţelor statului de drept".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Textul art. 72 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care face obiectul excepţiei, este următorul:"Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.La data finalizarii lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, următoarele dispoziţii legale:– art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil;– art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;– Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;– Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;– Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri;– Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.După definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, se abroga:– art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil;– art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;– Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95, din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;– Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;– Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri;– Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga:– art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificările ulterioare;– anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înfiinţarea colectivelor de lucrări cadastrale;– Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezica, topofotogrammetrica şi cartografica, precum şi procurarea, deţinerea şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din aceasta activitate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 26 septembrie 1971;– orice alte dispoziţii contrare prezentei legi."Excepţia de neconstituţionalitate se bazează, în esenta, pe doua argumente:Primul argument priveşte posibilitatea existenţei în România – ca stat unitar – a unor dispoziţii legale aplicabile exclusiv în anumite zone teritoriale, în timp ce în celelalte zone se aplică, în aceeaşi materie, alte prevederi legale.Cu privire la acest argument, Curtea constata ca în istoria statului unitar român au existat şi mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, ca de exemplu Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România.Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spaţiu a respectivelor acte. Unificarea legislaţiei, realizată prin extinderea legislaţiei din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, a înlăturat conflictele de legi interprovinciale. Legea nr. 7/1996 pune capăt unei asemenea situaţii, anume aplicării unor reglementări legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar, pe de altă parte, în vechiul Regat, în ceea ce priveşte publicitatea imobiliară, realizată prin sistemul de carte funciară şi, respectiv, prin registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară; acest regim urmează să se aplice pe întregul teritoriu, dar, datorită complexităţii condiţiilor tehnice, nu dintr-o dată, ci treptat. Esenţial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce priveşte coexistenta în spaţiu a doua ori chiar a mai multor reglementări legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana aceste reglementări, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate – care priveşte dreptul internaţional public – şi nici despre existenta unor reglementări multiple într-un stat federal – care ar conduce la domeniul dreptului interprovincial.Al doilea argument adus de autorul excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere o asa-zisa încălcare a textului constituţional care prevede că România este stat de drept; aceasta s-ar datora unei "tehnici legislative singulare", care face ca Legea nr. 7/1996, deşi intrata în vigoare la 90 de zile de la publicare, „totuşi nu intră în vigoare în măsura în care se proroga (la date incerte şi diferite după fiecare judeţ al tarii) abrogarea unor alte legi care urmează a fi înlocuite prin Legea cadastrului”. Situaţiile pe care autorul excepţiei le are în vedere privesc supravietuirea legii vechi şi nu au nici un efect negativ asupra ordinii de drept şi asupra caracteristicilor statului de drept.În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei privind pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare, prin care urmează să se constate abrogarea imediata a Decretului-lege nr. 115/1938, aceasta nu poate fi primită. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.Este adevărat ca, anterior modificării, conform celor arătate, a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Plenul Curţii Constituţionale a pronunţat decizii de interpretare în sensul compatibilitatii cu Constituţia a legilor sau ordonanţelor supuse controlului de constituţionalitate, şi anume în temeiul art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 august 1992, act normativ abrogat prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, acesta din urma aflându-se în vigoare şi în prezent. Dar, deşi aceste decizii de interpretare îşi produc în continuare efectele, întrucât, la momentul pronunţării lor, se aflau în deplina concordanta cu legislaţia atunci în vigoare, este totuşi evident ca existenta acestor decizii nu poate constitui astăzi un temei pentru pronunţarea în continuare a unor decizii de interpretare în sensul compatibilitatii cu Constituţia a legilor sau ordonanţelor supuse controlului de constituţionalitate, astfel cum se solicita de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Ioan Lup în Dosarul nr. 4.875/1998 al Judecătoriei Medias.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește