DECIZIE nr. 175 din 8 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Emanoil Mierlăcioiu în Dosarul nr. 4.041/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că este de competenţa instanţelor judecătoreşti să controleze legalitatea şi temeinicia concedierilor realizate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.041/91/2008, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Emanoil Mierlăcioiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei prin care s-a dispus anularea unei decizii de concediere dispuse în temeiul art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate, reglementând concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezintă o îngrădire a dreptului constituţional la muncă, care nu poate fi justificată nici prin prisma art. 53 din Constituţie.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile legale criticate, reglementând încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, vizează funcţionarea în bune condiţii a unităţii angajatoare, ceea ce nu este de natură a încălca prevederile art. 41 şi art. 53 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată; în acest sens, se arată că dreptul la muncă nu este un drept absolut. Se susţine că, asemenea oricărui alt contract, încetarea contractului individual de muncă poate fi dispusă din iniţiativa ambelor părţi contractante în condiţiile prevăzute de lege. Totodată, se arată că dificultăţile economice prin care trece un angajator pot justifica desfiinţarea unui post din schema sa organizatorică şi concedierea persoanei care îl ocupă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:"(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă". … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, a statuat că „dreptul la muncă, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi dreptul la protecţia socială, consacrate de art. 41 din Constituţie, republicată, în concordanţă cu reglementările din instrumentele juridice internaţionale, sunt drepturi fundamentale şi generale. În exercitarea acestor drepturi orice persoană are posibilitatea să se încadreze în muncă fără să fie forţată în acest sens, să opteze pentru o anumită profesie, meserie sau ocupaţie, pentru care se pregăteşte şi se califică în mod corespunzător, precum şi pentru un loc de muncă dorit”. Curtea a reţinut că „acestea nu sunt însă drepturi absolute, în sensul că persoana s-ar putea încadra la orice loc de muncă, de aceste drepturi beneficiind numai persoanele cu calificarea şi aptitudinile necesare unei profesii, meserii sau ocupaţii pentru care are calificarea şi aptitudinea necesare. Astfel, Codul muncii, în scopul eliminării oricăror discriminări la angajare şi în scopul asigurării stabilităţii raporturilor de muncă, prevede numeroase garanţii, menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de muncă. Acesta poate înceta şi din iniţiativa angajatorului pentru motive ce ţin de persoana salariatului, dar şi pentru motive legate de funcţionarea în bune condiţii a unităţii. Aceste motive sunt concret determinate de lege, iar salariatul concediat poate contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia motivelor concedierii”. Totodată, Curtea a observat că art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită „prevede posibilitatea concedierii salariaţilor pentru „un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului”.În ceea ce priveşte verificarea valabilităţii motivului invocat de angajator, aceasta intră în competenţa instanţelor judecătoreşti sesizate prin contestaţia salariatului concediat" în acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, şi Decizia nr. 840 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 30 iulie 2009.De asemenea, Curtea reţine că acest text nu se poate aplica în mod disimulat, întrucât conţinutul său normativ presupune ca desfiinţarea locului de muncă, pe lângă efectivitatea sa, să fie reală şi serioasă, respectiv să aibă caracter obiectiv, adică să nu ţină de persoana salariatului, să fie precisă, şi anume să fie veritabilul motiv al concedierii, şi să fie serioasă, în sensul că motivele invocate de angajator să fie de o anumită gravitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Emanoil Mierlăcioiu în Dosarul nr. 4.041/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește