DECIZIE nr. 175 din 26 septembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare



Lucian Mihai – preşedinteKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Editura Atac la Persoana” – S.A. din Bucureşti şi de Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 4.416/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2000, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26 septembrie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 4.416/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Editura Atac la Persoana” – S.A. din Bucureşti şi de Dumitru Dragomir.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin ca "art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Or, dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, de care se prevalează reclamantul pentru a nu-şi timbra acţiunea, instituie o discriminare pozitiva, în favoarea unui grup restrâns de persoane – de regula, demnitarii. Acest text reprezintă modalitatea prin care un personaj politic a înţeles sa ocroteasca imunitatea parlamentară de care se bucura un alt personaj politic. Astfel ca legea poate fi numita, din aceasta perspectiva, o lege de speta. De aceea, a da, în aceste condiţii, în care marea majoritate a populaţiei este nevoita sa suporte cheltuielile actului de justiţie, o lege care să îi scutească de la plata taxei de timbru pe cativa demnitari ce îşi evalueaza prejudiciul de imagine după criterii numai de ei stiute, este un act nu numai neconstitutional, dar şi profund imoral. Este, în orice caz, neconstitutionala o lege care creează asemenea inegalitati între oamenii care se adresează justiţiei, favorizandu-i tocmai pe aceia care nu numai că nu au nevoie, dar nu au nici dreptul la o protecţie specială. Legea are, prin definiţie, vocaţie la universalitate, fiind chemată sa reglementeze o totalitate de relaţii sociale, şi nu sa favorizeze un grup de indivizi care sunt, deja, prin poziţia lor socială şi politica, privilegiaţi”. Totodată autorii excepţiei, prin reprezentant, au ridicat în şedinţa de judecată a Curţii Constituţionale din 19 septembrie 2000 excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998, în legătură cu care se susţine ca încalcă dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata, textul de lege criticat contravenind dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţia României. Astfel, se considera ca "modificarea legii taxei de timbru introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 nu justifica cu nimic aplicarea unui regim preferenţial, sub aspectul timbrajului, persoanelor care solicită acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, aceasta, deoarece în contextul celorlalte prevederi cuprinse în art. 15 din Legea nr. 146/1997, care justifica o astfel de înlesnire, asigurând accesul la justiţie unor persoane îndreptăţite la acest lucru (persoane deposedate în mod abuziv de imobile în regimul comunist, persoane condamnate pe nedrept sau cauze ce privesc interesele minorilor), prezentul text de lege nu are în vedere nici un considerent de aceasta natura”. Se apreciază ca prevederea legală în discuţie „este neconstitutionala, cu atât mai mult cu cat repararea unor astfel de daune morale, atât timp cat este solicitată în cadrul unui proces penal, este scutită de plată taxei de timbru. Or, în majoritatea cauzelor aflate pe rolul instanţelor astfel de despăgubiri sunt solicitate ca urmare a săvârşirii unor fapte ce vizează sfera Codului penal (calomnie, insulta) şi dovedirea lor implica proba verităţii, proba admisă în procesul penal numai în anumite condiţii. Ca urmare, atâta timp cat astfel de despăgubiri pot fi solicitate pe calea unei acţiuni penale şi sunt scutite de plată taxei de timbru, nimic nu justifica scutirea de plată acestei taxe legale atunci când acestea sunt valorificate pe cale civilă, cu atât mai mult cu cat cuantumul lor este adesea evaluat la sume ce depăşesc sute de milioane”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece: Legea nr. 146/1997 recunoaşte tuturor cetăţenilor care se considera vătămaţi prin atingeri aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei lor dreptul de a cere despăgubiri în justiţie fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel; principiul egalităţii în faţa legii trebuie înţeles în sensul că aceeaşi norma legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz la altul, în funcţie de criteriile enumerate la art. 4 alin. (2) din Constituţie, şi nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri diferenţiate în funcţie de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de sfera relaţiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie, se apreciază că nu au fost incalcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.I. Prin Încheierea din 7 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au următoarea redactare: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]f^1) stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice;"Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări literei f^1) a art. 15 din Legea nr. 146/1997, care are în prezent următorul cuprins: „stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;”În practica sa jurisdicţională Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţia legală a fost modificată, excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva substanţa reglementării iniţiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerinţa este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 în forma modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000.II. Pentru a stabili în ce măsura excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, Curtea urmează sa examineze prevederea legală criticata, spre a constata dacă aceasta este în concordanta cu dispoziţiile art. 4 alin. (2), potrivit cărora "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială", precum şi cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.Curtea constata ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui o discriminare pozitiva în favoarea unui grup restrâns de persoane (demnitarii). Aceasta deoarece prin art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 este scutită de plată taxei de timbru orice persoană fizica în cazul formulării de acţiuni şi cereri având ca obiect stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private ori dreptului la imagine.III. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, Curtea constata ca aceasta a fost ridicată direct în faţa sa, iar nu a instanţei judecătoreşti care a fost investită cu soluţionarea cauzei.Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor”. Rezultă, pe cale de interpretare, ca instanţa de contencios constituţional nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru aceea ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora părţile trebuie să-şi exprime punctele de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate, depunând dovezile şi probele pe care le considera necesare şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin. Mai mult, însăşi instanţa de judecată este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi sa sesizeze, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională. De asemenea, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu numai pe baza sesizării prin încheierea instanţei de judecată, dar şi în limitele acestei sesizări. Orice investire a Curţii Constituţionale dincolo de limitele sesizării ar avea drept consecinţa ignorarea prevederilor constituţionale şi ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării ei din oficiu.În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum şi Decizia nr. 150 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997).Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Editura Atac la Persoana” – S.A. din Bucureşti şi de Dumitru Dragomir în Dosarul nr. 4.416/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu─────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește