DECIZIE nr. 175 din 15 decembrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 696/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.Preşedintele declara dezbaterile deschise.La apelul nominal este prezenta personal Marinescu Firica Elena, fiind asistată de avocatul Ion Macarie, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti şi Societatea Comercială "Herastrau Nord" – S.A. Bucureşti, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.Deoarece cauza se afla în stare de judecată, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepţiei. În sustinere se arata ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public.Luând cuvântul pentru Marinescu Firica Elena, avocatul acesteia solicita admiterea excepţiei, menţionând ca îşi însuşeşte motivarea Parchetului General.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 1998, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 696/1996 aflat pe rolul acestei instanţe.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public. Autorul excepţiei mai susţine ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor "în raport cu autorităţile publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi".Instanţa de judecată şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.În temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, potrivit căruia excepţia urmează să fie respinsă, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.Potrivit prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra totodată dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei".Aceeaşi soluţie a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în mod constant în jurisprudenta Curţii.Ulterior, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă ce nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei.Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 696/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește