DECIZIE nr. 173 din 6 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoa n Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diaconu Construcţii” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.830/2002 al Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 15.830/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diaconu Construcţii” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect procedura somaţiei de plată.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, criticate prin excepţie, sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece „permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauza fără a-şi exercită obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare”. Apreciază, de asemenea, ca apărarea exercitată pe calea acţiunii în anulare nu poate fi la fel de eficienta ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevăzută de dreptul comun.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât, după cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenta sa constanta, procedura somaţiei de plată este reglementată în scopul simplificarii şi accelerarii demersului jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii pentru realizarea creanţelor lor, iar în cadrul acestei proceduri legiuitorul a avut în vedere "şi ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor, instituind o serie de mijloace procedurale la indemana acestora, menite să le apere interesele".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arata, în acest sens, ca reglementarea criticata a fost elaborata pentru a oferi creditorilor o procedură rapida şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări "este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionării litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încalcă anumite drepturi consacrate constituţional". Constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost, de altfel, constatată şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317/2002, iar cu privire la alin. (1) al art. 4 din ordonanţa, arata ca acesta a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Cu privire la art. 4 alin. (1) din ordonanţa, acesta a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii." ;– Art. 4 alin. (1): "Judecătorul poate proceda, fără citarea părţilor, la examinarea cererii şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acesteia.";– Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.";– Art. 8 alin. (3): "Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constata propria competenţa, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2)."Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din Constituţie, conform cărora:"(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constata următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care prevedeau posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor, Curtea retine ca aceste dispoziţii au fost abrogate în mod expres prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.Având în vedere faptul ca data încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale (29 noiembrie 2002) a fost ulterioară datei abrogării prevederilor art. 4 alin. (1) din ordonanţa (5 noiembrie 2002) şi ţinând cont de prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea se pronunţa numai asupra prevederilor legale în vigoare, Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 ca fiind inadmisibila.II. Cu privire la celelalte critici de constituţionalitate, Curtea retine ca a fost sesizată cu numeroase critici privind neconstituţionalitatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, însă toate acele excepţii au fost respinse, constatandu-se ca atât ordonanţa criticata, în ansamblul sau, cat şi diferite dispoziţii din aceasta sunt în conformitate cu prevederile constituţionale. În acest sens, Curtea a pronunţat, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002.Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificata şi accelerata pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului litigiului.Mijloacele procedurale puse la indemana părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare faţă de vreuna dintre părţi.De altfel, prin dispoziţiile alin. (2) al art. 4 din ordonanţa, s-a instituit obligativitatea citarii părţilor, aceasta având drept scop asigurarea exerciţiului dreptului la apărare în condiţii identice pentru ambele părţi.Exercitarea dreptului la apărare de către debitor este asigurat şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.Pe de altă parte, Curtea retine ca toate reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedura, iar, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diaconu Construcţii” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.830/2002 al Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește