DECIZIE nr. 173 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei, lipsind partea statul român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care susţine admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o stare de discriminare între titularii dreptului conferit prin Decretul-lege nr. 118/1990 – ale căror indemnizaţii se actualizează în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat – şi moştenitorii acestora – ale căror indemnizaţii se indexează prin hotărâre a Guvernului. Combătând punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţine că în speţă nu este vorba de două categorii diferite de beneficiari ai actului normativ criticat, astfel că nu se justifică argumentul potrivit căruia „egalitate nu înseamnă uniformitate”. Mai solicită Curţii ca, prin soluţia pronunţată, aceasta să dispună „revenirea la forma iniţială a articolului criticat, privind situaţia soţului supravieţuitor, când indemnizaţia cuvenită se indexa odată cu celelalte indexări ale pensiilor, dispunând totodată şi calcularea retroactivă a acestor indexări, pe seama executivului”, sens în care depune concluzii scrise şi alte documente.Reprezentantul Ministerului Public precizează, mai întâi, că solicitarea autoarei excepţiei privind modificarea textului legal criticat nu poate fi primită în faţa Curţii Constituţionale, aceasta neavând rolul de legislator pozitiv. Faţă de criticile de neconstituţionalitate privind pretinsa discriminare între titularii dreptului stabilit prin Decretul-lege nr. 118/1990 şi moştenitorii lor, arată că nu sunt întemeiate, deoarece aceştia aparţin unor categorii de subiecte de drept diferite, criteriul de departajare fiind persoana asupra căreia s-a exercitat în mod direct persecuţia. Cât priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, invocate, susţine că acestea nu au incidenţă în cauză şi solicită, în concluzie, respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13.927/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.Excepţia a fost ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu într-o cauză având ca obiect examinarea unei cereri de revizuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că modalitatea diferită de indexare a indemnizaţiei lunare cuvenite soţului supravieţuitor în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, şi anume prin hotărâre a Guvernului, este discriminatorie prin comparaţie cu cea prevăzută pentru titularii indemnizaţiei, care, potrivit art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, se actualizează tot prin hotărâre a Guvernului, dar odată cu indexările aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat. Astfel, prima categorie de beneficiari ai indemnizaţiei, cea a soţilor supravieţuitori, este defavorizată faţă de cea a titularilor dreptului, deoarece indexările aplicate ultimei categorii se acordă mai des, fiind vorba de acele indexări aplicabile tuturor pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii, susţinută de autoarea excepţiei, în condiţiile în care atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat constant în sensul că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, acesta impunând ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, aşa cum la situaţii diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a actualiza într-o anumită formă indemnizaţiile stabilite pentru soţii supravieţuitori şi diferit pentru alte categorii de beneficiari ai actului normativ criticat nu contravine principiului egalităţii în drepturi sau principiului nediscriminării.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea fundamentală, ci se aplică în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. Apreciază că prevederile art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: "(3) Această indemnizaţie (n.n. indemnizaţia lunară de 100 lei neimpozabilă, cuvenită soţului/soţiei celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, deportaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu) se indexează prin hotărâre a Guvernului şi se poate cumula cu orice pensie."Autoarea excepţiei consideră că textul de lege menţionat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) privind principiile nediscriminării şi al egalităţii în drepturi, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalităţii legii şi ale art. 48 alin. (1) referitoare la egalitatea între soţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri este dedusă prin comparaţia acestora cu cele ale art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, autoarea excepţiei concluzionând că primele conţin norme discriminatorii faţă de celelalte.Curtea constată că art. 4 alin. (3) din actul normativ criticat prevede modalitatea de indexare a indemnizaţiei lunare de 100 lei de care beneficiază soţul supravieţuitor în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2), şi anume prin hotărâre a Guvernului. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3 alin. (3) stabilesc că indemnizaţiile cuvenite titularilor drepturilor, adică acele persoane care au fost persecutate din motive politice, deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, se actualizează în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.Curtea constată că cele două texte legale se aplică unor categorii de persoane diferite, ambele beneficiare ale unei indemnizaţii acordate în condiţiile Decretului-lege nr. 118/1990, prima fiind constituită din înşişi titularii dreptului, iar a doua din soţii supravieţuitori, în condiţiile legii. Criteriul obiectiv şi rezonabil de departajare în privinţa tratamentului juridic aplicat unei categorii faţă de cel specific celeilalte îl reprezintă tocmai calitatea de persoană persecutată în mod direct din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, deportată sau constituită ca prizonier.Prin urmare, nu se poate susţine că cele două categorii de subiecte de drept, deşi ambele beneficiare ale unei indemnizaţii acordate de Decretul-lege nr. 118/1990, se află în aceeaşi situaţie, care ar impune un tratament juridic identic. În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi, Curtea s-a pronunţat constant în jurisprudenţa sa, concretizată prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000, că acesta nu înseamnă uniformitate. Astfel, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, recunoscându-se dreptul la diferenţă. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (Cazul „Marckx contra Belgiei”, 1979).Mai mult, Curtea observă că actul normativ criticat – Decretul-lege nr. 118/1990 – reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, ceea ce îi conferă acestuia caracter de act normativ reparatoriu, în sensul de reglementare a unor drepturi şi beneficii acordate anumitor categorii de persoane determinate. Or, Curtea Constituţională a arătat în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, că, în materie de reparaţii acordate prin reglementări legislative, legiuitorul este liber să stabilească anumite criterii obiective, precum şi modalităţi de acordare a acestora. Astfel, indemnizaţiile de care beneficiază categoria titularilor dreptului se actualizează în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat, iar indemnizaţiile prevăzute pentru soţii supravieţuitori se indexează prin hotărâre a Guvernului. Ca autoritate publică a puterii executive, responsabilă cu realizarea politicii interne a statului, Guvernul este singurul în măsură a aprecia cuantumul unor asemenea indemnizaţii, precum şi momentul oportun pentru indexarea lor, fără ca prin aceasta să se poată susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, prin încălcarea art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiile nediscriminării şi al egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Cât priveşte invocarea prevederilor art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.În sfârşit, solicitările autoarei excepţiei, formulate în şedinţa publică, referitoare la o pretinsă intervenţie legislativă a Curţii asupra textului legal criticat, în sensul de a reglementa revenirea la o situaţie juridică anterior existentă şi favorabilă acesteia, precum şi acordarea, de către această instanţă, a unor despăgubiri, prin calculul retroactiv al indexării cuvenite, se constată că acestea nu pot fi primite, fiind aspecte ce ţin de competenţa, pe de o parte, a autorităţii legiuitoare şi a instanţei de judecată, pe de altă parte. De asemenea, astfel de susţineri nu se pot converti în critici de neconstituţionalitate, fiind, sub acest aspect, inadmisibile.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește