DECIZIE nr. 173 din 22 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Veronia Prisecariu în Dosarul nr. 563/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu instituie un tratament juridic diferenţiat între persoanele cu handicap în raport cu vârsta sau data la care a intervenit handicapul. În ceea ce priveşte diferenţa dintre cuantumul indemnizaţiilor de care beneficiază adulţii cu handicap grav, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, arată că aceasta este justificată de situaţia diferită în care se află aceste persoane sub aspectul veniturilor pe care le realizează.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 563/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. Excepţia a fost ridicată de Veronica Prisecariu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 1.794 din 30 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ în Dosarul nr. 3.285/2003.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi dispoziţiilor constituţionale care consacră obligaţia statului de a acorda o protecţie specială persoanelor cu handicap. De asemenea, apreciază că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate se află în contradicţie cu prevederile art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, astfel că se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, care consacră prioritatea faţă de legile interne a instrumentelor internaţionale în materia drepturilor omului, la care România este parte. În acest sens, arată că, prin definiţia dată noţiunii de persoană cu handicap şi prin stabilirea criteriilor de acordare a protecţiei speciale, textele de lege criticate creează discriminări între persoanele cu handicap, sub aspectul protecţiei speciale de care beneficiază acestea. Astfel, având în vedere că încadrarea în categoria persoanelor cu handicap este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe, respectiv faptul de a necesita sprijin de integrare atât în viaţa socială, cât şi în viaţa profesională, consideră că persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare, precum şi acelea care au dobândit afecţiunea ce determină handicapul după împlinirea vârstei standard de pensionare, sunt excluse de la acordarea protecţiei speciale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsă, "întrucât nu a fost vizată de această dată legea al cărei conţinut îl constituie dispoziţiile cuprinse în ordonanţă şi modificate de Parlament".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, legiuitorul a urmărit să reglementeze programul de protecţie specială a persoanelor cu handicap, precum şi integrarea socială şi profesională a acestora. Astfel, prevederile ordonanţei prin care este definită noţiunea de persoană cu handicap, precum şi încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială reprezintă tocmai transpunerea în lege a dispoziţiilor constituţionale ale art. 50 referitoare la obligaţia statului de a asigura o protecţie specială persoanelor cu handicap. În ceea ce priveşte art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, arată că nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât tratamentul juridic diferit pe care îl instituie acest text de lege este justificat de situaţiile diferite avute în vedere de către legiuitor, şi anume realizarea sau nu de venituri din salarii sau pensii, cu excepţia pensiei de urmaş, de către adulţii cu handicap grav sau accentuat. În sfârşit, arată că nu poate fi acceptată nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 20 din Constituţie, „deoarece textele criticate aliniază legislaţia în domeniul protecţiei speciale a persoanelor cu handicap la legislaţia actuală a Uniunii Europene, respectând dispoziţiile Pactelor internaţionale la care România este parte şi ţinând cont de cerinţele Uniunii Europene, în vederea aderării şi aducerii acestei categorii de persoane cu dizabilităţi la standardele internaţionale”.Guvernul apreciază că susţinerile autorului privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1, ale art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 sunt neîntemeiate. Astfel, arată că prevederile legale criticate nu generează discriminări între cei încadraţi în categoria persoanelor cu handicap, nici în ceea ce priveşte criteriile în funcţie de care se face această încadrare şi nici în ceea ce priveşte regimul juridic şi drepturile stabilite în funcţie de gradul de handicap şi de situaţia socială a acestora. De asemenea, menţionează că nu există contradicţii între textele de lege criticate şi celelalte prevederi constituţionale şi internaţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, arată că prevederile legale care fac obiectul excepţiei creează cadrul legal special pentru ca persoanelor cu handicap să li se asigure un nivel de trai decent în funcţie de situaţia concretă a fiecăruia, în aplicarea dispoziţiilor din Legea fundamentală care prevăd obligaţia statului de a realiza măsuri de protecţie specială pentru această categorie de persoane.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 sunt constituţionale. Astfel, arată că aceste texte de lege se aplică, în mod egal, persoanelor cu handicap. De asemenea, dispoziţiile legale care definesc noţiunea de persoană cu handicap sau care prevăd încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap nu creează discriminări între aceste persoane în funcţie de momentul dobândirii handicapului. În sensul celor arătate, invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, ale art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 343/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 1: "(1) Persoanele cu handicap, în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitând măsuri de protecţie specială în sprijinul integrării lor sociale şi profesionale.(2) Protecţia specială cuprinde măsurile ce urmează a fi luate în temeiul acestei ordonanţe de urgenţă, pentru exercitarea dreptului persoanelor cu handicap la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială a acestei categorii de persoane. … (3) Măsurile de protecţie specială se aplică pe baza încadrării în categorii de persoane cu handicap, în raport cu gradul de handicap, stabilit în urma evaluării efectuate de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Pentru copiii cu handicap criteriile de încadrare în gradele de handicap se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. Ordinele vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I."; … – Art. 2. alin. (1): "Încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială în raport cu gradul de handicap se atestă, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, potrivit criteriilor de diagnostic anatomo-clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă şi de autoservire. Gradul de handicap – uşor, mediu, accentuat şi grav – se atestă prin certificat emis de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi prevăzute la cap. V, respectiv de comisiile pentru protecţia copilului, în cazul copiilor cu handicap.";– Art. 19 alin. (1) lit. a): "În vederea asigurării dreptului la securitate socială, precum şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la instruire, adulţii cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:a) adulţii cu handicap grav sau accentuat, care nu realizează venituri din salarii sau pensii, cu excepţia pensiei de urmaş, beneficiază de o indemnizaţie lunară de 1.400.000 lei; adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din salarii sau pensii, cu excepţia pensiei de urmaş, beneficiază de o indemnizaţie lunară de 50%, respectiv de 30% din valoarea indemnizaţiei lunare; indemnizaţia lunară se indexează anual prin hotărâre a Guvernului, în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum stabilit de Institutul Naţional de Statistică;". … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 50 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor."De asemenea, autorul excepţiei apreciază că textele de lege criticate încalcă şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, întrucât contravin prevederilor art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Potrivit art. 20 din Constituţie: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede că "Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că definiţia pe care art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 o dă persoanelor cu handicap păstrează soluţia legislativă a art. 1 din Legea nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 iunie 1992 şi abrogată prin art. 57 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999.Prevederile art. 1 din Legea nr. 53/1992 au fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi aceleaşi argumente invocate şi în prezenta cauză. Curtea, prin Decizia nr. 20 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, a statuat că „este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia persoanele care nu mai sunt de vârstă activă ar fi excluse de la posibilitatea de a obţine atestarea calităţii lor de persoane cu handicap, deoarece chiar şi după împlinirea vârstei de pensionare, dacă nu mai au capacitatea de a se integra prin propriile lor posibilităţi în viaţa profesională, sunt considerate persoane cu handicap, putând solicita atestarea acestei calităţi”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din decizia anterioară îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, care precizează măsurile în care trebuie să se concretizeze protecţia specială acordată persoanelor cu handicap, precum şi faptul că aceste măsuri se acordă în raport cu gradul de handicap, Curtea observă că acestea nu instituie un tratament juridic diferenţiat între persoanele cu handicap în raport cu vârsta sau data apariţiei afecţiunii care a determinat handicapul.Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analizarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999.În sfârşit, Curtea constată că nu pot fi reţinute nici susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât acest text de lege nu distinge între adulţi în raport cu vârsta lor şi nici în raport cu perioada apariţiei handicapului.Diferenţa pe care acest text de lege o stabileşte între cuantumul indemnizaţiilor ce se acordă persoanelor adulte cu handicap grav sau accentuat este justificată de situaţiile diferite avute în vedere de legiuitor, şi anume de faptul dacă aceste persoane realizează sau nu venituri din salarii sau pensii. Prin urmare, textul de lege criticat este în deplin acord cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate ar contraveni dispoziţiilor art. 50 din Constituţie, Curtea constată că prin Decizia nr. 218 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iunie 2004, a statuat deja în sensul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 „cuprinde dispoziţii care sunt chiar în sensul aducerii la îndeplinire a celor consacrate prin textul constituţional amintit”.Curtea reţine că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei sale în materie, iar considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În sfârşit, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute nici criticile autorului excepţiei raportate la dispoziţiile art. 25 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dat fiind că textele de lege criticate sunt menite tocmai asigurării unei protecţii speciale persoanelor cu handicap, având în vedere situaţia specială a acestora. În consecinţă, art. 1, art. 2 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 nu contravin prevederilor art. 20 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, ale art. 2 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Veronia Prisecariu în Dosarul nr. 563/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește