DECIZIE nr. 172 din 8 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009, excepţie ridicată de Sindicatul Sanitas – Spitalul de Urgenţă Petroşani în Dosarul nr. 6.336/97/2009 al Tribunalului Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul legal criticat nu mai este în vigoare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.336/97/2009, Tribunalul Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 punctul 5 din Legea-cadru nr. 330/2009, excepţie ridicate de Sindicatul Sanitas – Spitalul de Urgenţă Petroşani într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii autorului excepţiei de acordare a primei de stabilitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, întrucât eliminând una dintre componentele drepturilor salariale de care beneficiază personalul sanitar, respectiv prima de stabilitate, restrânge exerciţiul dreptului la salariu. Mai mult, această primă de stabilitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă, astfel încât intervenţia Parlamentului sau a Guvernului în mod unilateral în executarea acestuia contravine atât art. 30 din Legea nr. 30/1996, cât şi art. 1 alin. (5) şi art. 41 alin. (5) din Constituţie.Totodată, se apreciază că prin abrogarea expresă a art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar nu se poate ajunge la concluzia că şi Hotărârea Guvernului nr. 578/2008 privind stabilirea cuantumului primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi a modului de acordare a acestuia ar fi fost abrogată din moment ce în Legea-cadru nr. 330/2009 nu există nicio referire expresă cu privire la aceasta.Tribunalul Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, având următorul cuprins:"La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă: […]5. Art. 21 şi 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare”.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea supremaţiei Constituţiei, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială la care sunt îndrituiţi salariaţii, art. 41 alin. (5) privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.Curtea observă că, potrivit art. 64 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv”, astfel încât art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 a eliminat definitiv din fondul activ al legislaţiei art. 412 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004. De asemenea, Curtea constată că prin abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 şi, implicit, a art. 49 pct. 5 din aceeaşi lege, nu mai poate fi readusă în fondul activ al legislaţiei prima de stabilitate prevăzută de art. 412 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, având în vedere art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial”.Având în vedere cele de mai sus, precum şi data sesizării, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, textul legal criticat nemaifiind în vigoare în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009, excepţie ridicată de Sindicatul Sanitas – Spitalul de Urgenţă Petroşani în Dosarul nr. 6.336/97/2009 al Tribunalului Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește