DECIZIE nr. 172 din 28 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Băncilă în Dosarul nr. 5.403/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspund reprezentantul autorului excepţiei, avocat Silviu Udangiu, precum şi partea Marian Pană. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 şi 126, prin aceea că limitează dreptul justiţiabilului de a ataca la instanţele judecătoreşti actele emise de procuror.Partea Marian Pană solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul excepţiei solicită interpretarea şi aplicarea art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în funcţie de o anumită situaţie de fapt, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.403/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Băncilă în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale invocate, fără a se aduce nici un argument în sprijinul acestor susţineri. Motivarea cuprinsă în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 278 alin. 2 din Codul de procedură penală, privind plângerea contra actelor procurorului, autorul excepţiei considerând că reglementarea soluţionării plângerii împotriva actelor şi măsurilor procurorului, de către procurorul ierarhic superior, este contrară normelor constituţionale la care a făcut referire. Însă, aşa cum rezultă din considerentele încheierii de sesizare, autorul excepţiei a precizat oral, în faţa instanţei, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, "în sensul că vizează dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport de aceleaşi texte constituţionale invocate", fără a aduce argumente noi, cu incidenţă asupra conţinutului acestor prevederi din Codul de procedură penală, referitoare la plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următoarea redactare: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, în art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege, precum şi în art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. De exemplu, în Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Curtea Constituţională a statuat că plângerea reglementată de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiţie.În acelaşi sens, în Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2005, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiţie. Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, şi alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale, Curtea statuând în acest sens în mod constant că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), „ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică”, spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).De asemenea, în Decizia nr. 74 din 8 februarie 2005 Curtea a statuat că prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi în art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte prevederile constituţionale ale art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, invocate de asemenea de autorul excepţiei în motivarea acesteia, acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emanuel Băncilă în Dosarul nr. 5.403/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește