DECIZIE nr. 171 din 26 septembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Emilia Panait în Dosarul nr. 1.007/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, Emilia Panait şi Societatea Naţionala de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" – S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca instanţele judecătoreşti care exercită potrivit legii jurisdicţia în materia conflictelor de muncă nu pot fi încadrate în noţiunea de instanţe extraordinare în sensul art. 125 alin. (2) din Constituţie, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.007/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată, prin apărător, de Emilia Panait. Obiectul litigiului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie cererea formulată de Societatea Naţionala de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” – S.A. din Bucureşti pentru suspendarea executării sentinţei civile nr. 10.185 din 23 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în soluţionarea unui conflict individual de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 71 din Legea nr. 168/1999, dispunând ca prin lege să se stabilească instanţele judecătoreşti competente să soluţioneze conflictele de muncă, încalcă prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata, întrucât art. 71 din Legea nr. 168/1999 nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (2). „Prin acest text de lege – arata instanţa – nu se dispune înfiinţarea de instanţe extraordinare, ci stabilirea unor instanţe judecătoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi, iar conform art. 125 alin. (1) şi (3) din Constituţie, instanţele judecătoreşti, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.”Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "Dispoziţia art. 71 din lege nu este altceva decât o norma de trimitere la o alta lege, care poate fi cea de organizare judecătorească, Codul de procedură civilă ori o alta reglementare legală. Aceasta reprezintă însă un aspect de aplicare a legii şi, nicidecum, un element al contenciosului constituţional". Se mai arata ca "Instanţele judecătoreşti ce vor exercita, potrivit legii, jurisdicţia în materia conflictelor de muncă nu pot fi încadrate în noţiunea de instanţe extraordinare, utilizata de art. 125 alin. (2) din Constituţie". Trimiterea expresă la lege pentru stabilirea instanţelor competente sa judece cererile pentru soluţionarea conflictelor de drepturi este conformă prevederilor constituţionale ale art. 123 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (3), iar "instanţele judecătoreşti avute în vedere de Legea nr. 168/1999 se încadrează în sfera autorităţii judecătoreşti, asa cum aceasta este reglementată de Constituţie”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepţia ridicată este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, se arata ca, "În concordanta cu prevederile art. 71 din Legea nr. 168/1999, Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, prevede, la art. 13 alin. 3, art. 15 alin. 1^1 şi art. 17 alin. 1^1 , crearea de secţii, precum şi de complete specializate pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă. Aceste secţii şi complete vor funcţiona în structura instanţelor ordinare şi nu pot fi calificate ca instanţe extraordinare”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 168/1999, care au următoarea redactare: „Instanţele judecătoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.”Autorul excepţiei considera ca acest text de lege prevede posibilitatea infiintarii unor instanţe extraordinare şi ca astfel sunt incalcate prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare".Legea nr. 168/1999 reglementează soluţionarea celor două categorii de conflicte de muncă, respectiv conflictele de interese şi conflictele de drepturi. Potrivit art. 70 din lege, „Conflictele de drepturi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti”. Este evident ca acest text de lege nu prevede înfiinţarea unor noi instanţe extraordinare, ci are în vedere instanţele care compun autoritatea judecătorească în sensul prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.Nici art. 71 din Legea nr. 168/1999 nu se referă la înfiinţarea altor instanţe, ci doar la stabilirea prin lege a instanţelor competente, dintre cele existente, să soluţioneze conflicte de drepturi, şi aceasta în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea posibilitatea soluţionării conflictelor de muncă de către instanţe (secţii sau complete) specializate în materie, tocmai în vederea infaptuirii în mai bune condiţii a actului de justiţie.Faptul ca dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 168/1999 nu vizează înfiinţarea unor instanţe extraordinare rezultă şi din modul de punere în aplicare. Astfel, în executarea lor a fost emisă Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Prin aceasta ordonanţa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, la art. 13 din Legea nr. 92/1992 a fost introdus alin. 3 cu următorul cuprins: „Ministrul justiţiei stabileşte instanţele la care funcţionează secţii maritime şi fluviale, precum şi secţii pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale, în raport cu volumul de activitate şi cu natura cauzelor deduse judecaţii”, iar la art. 15 s-a introdus alin. 1^1 în următoarea redactare: „La instanţele cu volum mic de cauze privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, precum şi de asigurări sociale, la care nu funcţionează astfel de secţii, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate. Complete specializate se pot constitui şi pentru judecarea cauzelor în alte materii.”În consecinţa, dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 125 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Emilia Panait în Dosarul nr. 1.007/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește